Interviu cu Excelenţa Sa, Doamna Ayşe Sinirioglu, ambsador al Turciei la Bucureşti, cu prilejul Zilei Naţionale a acestei ţări (29 octombrie).
Gastronomia turcească este, în general, gastronomia Istanbulului care reprezintă tradiţia culinară a sultanilor otomani. Rafinamentul acestei bucătării a fost păstrat până în prezent. Cum aţi putea descrie, pe scurt, decorul culinar al Istanbulului de astăzi?
Este adevărat că locuitorii Turciei acordă o mare importanţă păstrării tradiţiilor culinare. Mulţi maeştri bucătari din Turcia încearcă să revitalizeze vechea şi tradiţionala bucătărie. În Istanbul este posibil să întâlneşti multe restaurante care servesc preparate turceşti, modernizate pentru a crea cel mai bun gust în cel mai scurt timp, conform cerinţelor unei vieţi moderne alerte. Bineînţeles că se pot întâlni în Istanbul şi restaurante care păstrează cu grijă tradiţiile culinare otomane, folosind atât metodele de preparare originale, cât şi ingredientele. În plus, la toate acestea, este posibil să găseşti cele mai bune exemple de bucătărie rurală turcească chiar în Istanbul, capitala atrăgând ca un magnet oameni din întreaga Turcie.
Există vreo diferenţă între gastronomia oraşelor şi cea a satelor, în zonele centrale şi de est ale Turciei? Care este această diferenţă?
În afară de moştenirea istorică şi culturală, Turcia îşi datorează bogăţia culinară diversităţii geografice. Mulţumită climatului plăcut şi solului bogat, ne putem bucura de o mare abundenţă şi diversitate de ingrediente proaspete. Zonele de coastă ale Mării Negre, Mării Mediterane şi Mării Egee sunt bogate în vietăţi marine. De fapt, Turcia este una dintre puţinele ţări care se bazează pe producţia proprie de alimente pentru a hrăni întreaga populaţie şi chiar şi în aceste condiţii poate să exporte mâncare către alte ţări.
Această diversitate a condiţiilor climaterice şi topografice naturale atrage după sine diferenţe regionale. În afară de preparatele obişnuite turceşti care pot fi întâlnite de-a lungul întregii ţări, se găsesc produse cu specific regional. Regiunea Mării Negre este caracterizată de o bucătărie care are ca preparat de bază, la fel ca şi în România, "mămăliga", porumbul şi "hamsi". În această parte a ţării sunt cel puţin 40 de alimente diferite care se pot face din hamsi, inclusiv deserturi.
În regiunile Mărilor Egee, Marmara sau Mediterana, unde măslinii cresc din abundenţă, pot fi descoperite caracteristici ale bucătăriei mediteraneene bogată în legume, ierburi aromate şi peşte. Centrul Anatoliei este cunoscut drept "Coşul cu pâine al lumii" şi este renumit pentru specialităţile cu paste, cum ar fi "keşkek", "manti" şi "gözleme". Sud-estul Turciei - Urfa, Gaziantep şi Adana - este faimos pentru "kebab", "meze" şi deserturi pe bază de aluat cum ar fi "baklava", "kadayif" şi "künefe". Pregătirea mâncărurilor şi ritualul servirii mesei fac parte din rutina de zi cu zi a tuturor claselor sociale din Turcia. Este un aspect foarte important al turismulul naţional şi internaţional.
În consecinţă, oricine ajunge în Turcia poate întâlni preparate autentice turceşti în locuri foarte diferite - un restaurant luxos, o gospodărie de la ţară sau un umil restaurant cu preparate marine de la malul mării. În plus la toate acestea, aproape toate oraşele turceşti au fiecare specialitatea lor. De foarte multe ori merită să ajungi într-un oraş turcesc chiar şi numai pentru a gusta anumite chifteluţe care se fac aici.
Care este rolul preparatelor în tradiţia poporului turc? Care este mâncarea de bază şi care sunt diferenţele de la o regiune la alta?
Bucătăria turcească este parte integrantă a culturii turceşti. Este parte a ritualurilor de zi cu zi, a sărbătorilor şi, în acelaşi timp, o modalitate de interacţiune socială. Masa de seară, spre exemplu, îi aduce laolaltă pe membrii familiei şi se împărtăşesc idei. La ceremoniile de nuntă, felurile principale pregătite cu orez, legume, carne şi fasole sunt servite oaspeţilor. În timpul "lođusa" (femeile care tocmai îşi revin după naştere), oaspeţii sunt serviţi cu "lođusa sherbet" (o băutură nealcoolică din condimente şi suc de fructe).
În căminele unde a murit cineva, nu se găteşte nimic timp de 3-7 zile, iar vecinii au grijă să aducă mâncare. Tradiţia de a găti făina "helva" într-o anumită zi de la deces şi a o împărţi rudelor şi vecinilor continuă şi astăzi. Proverbul "O cană de cafea atrage după sine 40 de ani de prietenie (bună înţelegere)" este cel mai bun exemplu care ne arată locul bucătăriei turceşti în practicile sociale. În cultura culinară turcească nu este uşor a găsi un element de bază sau o trăsătură dominantă, cum ar fi de exemplu pastele pentru italieni.
Dimpotrivă, bucătăria turcească este o combinaţie de preparate pe bază de legume, carne şi cereale. Cu toate acestea, pâinea continuă să fie indispensabilă pentru mesele turceşti. Fostele cuptoare din gospodării la care se strângeau să facă pâine mai multe femei vecine, în anumite zile ale săptămânii, aduceau clipe de fericire. Timpurile moderne au venit cu schimbări, iar brutăriile le-au luat treptat locul. În zilele de astăzi, doar gospodinele din unele zone rurale ale ţării continuă această tradiţie.
În funcţie de regiune şi perioada de timp, pâinea poate fi coaptă din făină de grâu, secară, mălai sau tărâţe, în forme de franzelă, pitta, lipie, chiflă, pâine rotundă sau muffin. Spre exemplu, regiunea Mării Negre este faimoasă pentru pâinea cu făină de porumb, iar pitta poate fi întâlnită doar în timpul Ramadanului.
Care sunt cele mai populare preparate din Turcia?
Chifteluţele, preparatele pe bază de legume cu carne sau ulei de măsline, legumele umplute sunt cele mai populare feluri principale de mâncare, în timp ce pâinea, pilaful din orez sau boabe de grâu zdrobite sunt exemple de preparate populare. Supele reprezintă o parte importantă din bucătăria tradiţională. Pasta de roşii şi ceapă este un ingredient obişnuit a fi folosit în aproape toate preparatele.
Turcilor le place foarte mult să consume iaurt sau "ayran" (o băutură făcută din iaurt şi apă) alături de celelalte preparate. Foarte rar lipseşte de pe masă salata verde. Deserturile sunt şi ele foarte importante. "Sütla?" (budincă turcească cu lapte), "baklava", "kadayf" şi "helva" sunt printre cele mai întâlnite deserturi turceşti.
Femeia din Turcia, reprezintă, prin tradiţie, baza familiei. Cum reuşeşte ea, în condiţiile impuse de societatea modernă, să-şi îndeplinească obligaţia de a-şi hrăni familia?
Lumea modernă a schimbat rolurile sociale, astfel încât femeile sunt implicate din ce în ce mai mult în forţa de muncă. Această tendinţă este vizibilă şi în Turcia. În ziua de astăzi, mai mult de un sfert din populaţia muncitoare este compusă din femei, acestea având posturi importante atât în sectorul public, cât şi privat. Creşterea participării femeilor la forţa de muncă a determinat o redistribuire a sarcinilor de acasă. Acum, bărbaţii se implică din ce în ce mai mult în creşterea copiilor şi în activităţile casnice.
Nu trebuie să uităm rolul tehnologiilor moderne, în special în bucătărie, care au făcut viaţa femeilor mult mai uşoară. Mai mult, astăzi, când simţim efectele globalizării în fiecare aspect al vieţii, în mod paradoxal se observă o tendinţă către unicitate, specifc. În ciuda răspândirii rapide a preparatelor de tip fast-food, eforturile de a învigora bucătăria turcească au crescut. Ca un efect, astăzi sunt mult mai multe programe TV, cărţi de bucate, reviste despre cultura culinară turcească şi cred că este un alt factor care le ajută în special pe tinerele femei din Turcia să se familiarizeze cu gastronomia turcească.
Se spune despre gastronomie că este unul dintre cei mai buni ambasadori ai unei ţări. Care este cel mai valoros produs culinar pentru export care contribuie la imaginea internaţională a ţării?
Cum am spus şi până acum, Turcia este una dintre puţinele ţări care produce mai multă mâncare decât poate să consume şi este capabilă să exporte multe alimente. Produse alimentare precum alune de pădure, smochine, măsline şi rahat turcesc, băuturi cum ar fi raki sau cafeaua turcească reprezintă cu succes în străinătate gastronomia turcească. Döner kebab este faimos şi reprezentativ pentru bucătăria turcească, astfel încât îl vei găsi în aproape toate capitalele europene.