În ceea ce priveşte arta culinară în România, mai sînt multe secrete de scos la iveală. Din punct de vedere gastronomic, fiecare regiune este un univers în sine, iar preparatele sînt diferite de ceea ce gustăm noi astăzi, cei care sîntem trăitori la oraş.
În ceea ce priveşte arta culinară în România, mai sînt multe secrete de scos la iveală. Din punct de vedere gastronomic, fiecare regiune este un univers în sine, iar preparatele sînt diferite de ceea ce gustăm noi astăzi, cei care sîntem trăitori la oraş.
Tradiţie
Să încercăm să descifrăm împreună care ar fi mîncărurile specifice pentru fiecare regiune a ţării în parte. Moldova este vestită pentru sărmăluţele în foi de viţă din piept de gîscă sau de raţă, fripturile la tavă din carne de curcan sau boboc de gîscă, raţa pe varză şi, bineînţeles, celebra ciorbă de potroace a moldovencelor care nu are egal. În Oltenia şi Muntenia predomină ciorbele de zarzavaturi, supele de pui, mîncărurile de legume cu sau fără carne, salatele, carnea de pui (în multe sate din Oltenia celebra saramură de pui se prepară ca odinioară – olteanul pune în sosul saramurii un "ţoi" de rachiu şi unul de vin, pentru aromă) şi cea de vacă. Mîncărurile care se prepară în Dobrogea sînt pe bază de carne de miel, iar în Transilvania şi Banat carnea preferată este cea de porc. Aici se găteşte cu untură, iar supele sînt drese cu smîntînă. Merită să amintim de sărmăluţele ardeleneşti preparate din carne de porc proaspătă, amestecată cu afumătură, condimentate cu piper, cimbru şi boia, de celebra friptură de Turda ce presupune sacrificarea unui porc hrănit numai cu cereale, înmuierea cărnii acestuia în lapte şi pregătirea fripturii cu ingrediente secrete care dau savoare fripturii.Ciorbă de "ciocănele"
Ingrediente: 3 limbi, urechi, cozi şi picioare de porc, creier, o ceapă, 3 morcovi, o ţelină, o albitură, untură din osînză, leuştean, pătrunjel.
Preparare: Cozile, urechile şi picioarele se pîrlesc, se spală bine şi se pun la fiert în apă rece. Se lasă să se răcească şi se taie în bucăţi potrivite. Alături, pe un fund de lemn tocăm mărunt o ceapă pe care o punem la fiert în oală. Adăugăm morcovii, albitura şi ţelina tăiate mărunt şi călite în untură albă, din osînză, punem şi creierul bine spălat, curăţat de pieliţă şi de cheaguri. Le lăsăm să fiarbă la foc mic. Cînd creierul e fiert dăm oala jos de pe plită şi punem leuşteanul şi pătrunjelul tocate mărunt. E şi mai gustoasă dacă o mîncăm cu ardei iute.
Reţetă de Catrinca Andrici, Călăraşi, Botoşani, 1978
Pui cu tarhon
Ingrediente: un pui, 8 legături de tarhon, două linguri de făină, 3 linguri de ulei, bulion, sare.Preparare: Se curăţă tarhonul, se spală bine în sită şi se toacă mărunt. Într-o cratiţă de 3 kg se rumeneşte făina în ulei. Cînd făina e rumenită se pune bulionul şi se amestecă bine. Se adaugă apoi tarhonul, se umple cu apă, se potriveşte de sare şi se lasă să fiarbă la foc mic. Separat se rumenesc bucăţile de pui. Cînd este fiert tarhonul se pune carnea şi se mai dă în clocot de cîteva ori. Reţetă de Elena Popescu, Brăneşti, Ilfov, 1991
Sîrbuşcă
Ingrediente: o oală de zer de lapte, o ulcică de apă, 3 morcovi, un pătrunjel, 3 cepe albe şi mari, 6 cartofi, untdelemn, o mînă de mălai, mărar şi sare.
Preparare: Morcovii şi pătrunjelul se taie în bucăţi, iar ceapa se taie "bob de orez". Le călim în untdelemn şi le fierbem în apa amestecată cu zerul dat prin strecurătoare. Punem cratiţa la foc domol, pe plită, şi cînd mai scade fiertura adăugăm cartofii tăiaţi mărunt. Potrivim de sare şi punem mălaiul, amestecînd să nu rămînă cocoloaşe. La sfîrşit punem mărarul tocat mărunt. Se mănîncă fierbinte cu mămăligă.
Reţetă de Ştefania Piticari, Paltin, Vatra Moldoviţei, 1976
Borş de gîscă
Ingrediente: o gîscă, o sfeclă roşie, o ţelină, o lingură de oţet, o lingură de miere de tei, bulion, smîntînă, morcovi, ceapă albă, varză, slănină, sare, piper şi verdeaţă proaspătă.
Preparare: După ce gîsca este curăţată, pîrlită şi spălată se pune la fiert în apă cu sare. În alt vas se prăjeşte slănina tăiată mărunt şi se adaugă cît mai multe feluri de legume (sfeclă roşie, ţelină, morcovi, ceapă albă, varză), care mai înainte au fost spălate şi opărite cu o parte din apa în care fierbe gîsca. După ce legumele s-au călit, se pun în oala în care fierbe gîsca foi de dafin, boabe de piper, o lingură de oţet, o lingură de miere de tei şi bulionul. Se dă în clocot totul. Cînd se pune în farfurii se pot adăuga smîntînă şi verdeaţă proaspătă tăiată mărunt (pătrunjel şi leuştean).
Reţetă de Maria Faur, Bîrsa, Arad, 1978
Ciorbă de praz
Ingrediente: 6 fire de praz, 3 roşii cărnoase, 3 morcovi, o albitură, tăieţei, făină, verdeaţă, o ulcică de zeamă de varză, sare.
Preparare: Se curăţă prazul, se spală şi se toacă mărunt. Apoi se căleşte în untdelemn. Se pune zarzavatul tocat mărunt şi se călesc cîteva minute împreună. Se stinge cu apă şi se pune la fiert. Făina se căleşte separat şi se stinge cu roşiile curăţate de coajă, de seminţe şi tăiate felii. Cînd zarzavatul este aproape fiert, se pun tăieţeii şi se dau în cîteva clocote. Turnăm zeama de varză care a fost fiartă separat, potrivim de sare şi presărăm verdeaţa tocată. Se însoţeşte cu ardei iute.
Reţetă de Eugenia Radu, Dranic, Dolj, 1975
Ciorbă de dragavei (ştevie)
Ingrediente: un ciur de ştevie, o cană de untdelemn, 3 pumni de orez, două ouă, 3 linguri de oţet, leuştean.
Preparare: Se pune untdelemnul în oală şi se încinge, se adaugă ştevia tocată mărunt şi se căleşte împreună cu orezul bine spălat. Se umple oala cu apă şi se lasă să fiarbă. După ce a dat în clocot de trei ori se adaugă ouăle bătute şi se potriveşte de oţet şi sare. Se lasă să mai fiarbă la foc domol şi se adaugă leuşteanul tocat mărunt. E şi mai bună "ajutată" de ardei iute.
Reţetă de Anica Ghiţă, Negoieşti, Dolj, 1995
Citește pe Antena3.ro