x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Bucate manastiresti

Bucate manastiresti

de Simona Lazar    |    30 Aug 2006   •   00:00
Bucate manastiresti
POPASURI MONAHALE
La Manastirea Dervent, trapeza era neincapatoare pentru romanii veniti din toate colturile lumii. "Hai Acasa!" - program inclus in Festivalul Callatis - a insemnat pentru cei mai multi si revenirea la matca spiritualitatii romanesti. Dar si intoarcerea la gustul cel vechi al bucatelor neaose.

De la fereastra din spate a cuhniilor de la Dervent, se vedea stralucind in lumini, in mijlocul Dunarii, Pacuiul lui Soare. Acolo, pe un colt de pervaz, mi-am notat retetele Parintelui Casian, cel atat de vrednic in lucrul bucatelor si atat de modest in vorbire…

Nimic nu-i tradeaza varsta. Poate sa aiba la fel de bine 17 ani sau 47. Ochii ii sunt foarte tineri, iar spiritul fara varsta. Am reusit sa aflu doar ca de 7 ani e acolo, la Dervent, adus de glasul apelor si de rugile sfintilor parinti.

PUTEREA RUGACIUNII. Nu stie sa-l fi pasionat bucataritul "in viata civila", dar, o data ajuns in manastire, "a primit ascultare" sa le gateasca monahilor si oaspetilor manastirii. "Aici vine multa lume si, cateodata, la sarbatori, simt ca nu fac fata singur. Dar primesc ajutor de la frati si, cu binecuvantarea lui Dumnezeu, razbesc", ne spune cu glas abia auzit, de parca toate-s o taina. Rugaciunile sunt pilonul vietii in manastire, oricare ti-ar fi locul si treaba de mantuit. "Bucatarul, fara ruga parintilor, nu reuseste sa faca mancarea buna. Eu nu ma pricepeam la inceput la asta, dar cu rabdarea, dragostea si rugaciunea parintilor din sfanta manastire am ajuns sa gatesc bine". (Oaspetii manastirii, cei care i-au gustat bucatele, sunt insa de parere ca mancarurile parintelui Casian au alt gust decat oriunde in lume. I-am surprins, dupa masa, cerandu-i retetele pe care parintele le da cu sfiala, ca si cum lauda nu i se cuvenea). "Numai sfintii parinti stiu cum am invatat eu sa gatesc, ca mereu incercam, sa vad cum e mai bine, folosind putine ingrediente si stiind a le gati foarte simplu, sa aiba mancarea gustul cel mai bun." Iata, pentru sarmale, de exemplu. Mai intai a incercat a le face cu zarzavaturile calite si a vazut ca au un anume gust. Apoi, le-a gatit cu zarzavaturile crude, numai date pe razatoarea marunta, si a vazut ca gustul e altul. Si-a zis ca si intr-un fel si in celelalat mancarea e buna, dar si mai buna ar fi daca ar da zarzavatul pe din doua, si jumatate l-ar cali, dandu-i dulceata, iar cealalta jumatate ar pune-o in stare cruda, ca sa-si pastreze toate aromele gradinii. Si fratii i-au zis ca, da, mancarea e si mai buna acum.

Imi da si ultimul amanunt al retetelor, apoi, cu aceeasi voce inceata, imi zice: "Sa ma iertati, dar eu nu stiu a potrivi in cuvinte. Eu cand gatesc incep prin a ma ruga si termin rugandu-ma sa-mi iasa si-n ziua aceasta bucatele bune."

SALATA DE VINETE

Se aleg cateva vinete de marime potrivita, bine coapte, cu pielea neagra si lucioasa. Vinetele se coc pe flacara, se curata de coaja si se lasa la scurs pe un fund de lemn. Cand s-au scurs bine, se toaca - numai pe lemn si cu un satar de lemn, sa nu se oxideze. Se freaca bine vinetele tocate cu putin ulei, pana se obtine o pasta omogena, care se potriveste de sare si piper. Pentru a da un gust deosebit salatei de vinete, Parintele Casian de la Manastirea Dervent ii adauga si cativa catei de usturoi pisat si o cutie mica de pate vegetal din soia.

CIUPERCUTE UMPLUTE

Se aleg ciuperci de marime potrivita, cu palaria intacta si foarte sanatoase. Se desprind coditele de palariile ciupercilor, dupa care se curata, se spala si se lasa la scurs (palariile se asaza cu fata in jos). Umplutura se pregateste din coditele de ciuperci tocate marunt si ceapa tocata, care se inabusa in tigaie, cu putin ulei. Spre sfarsitul calirii se adauga si putin usturoi pisat, sare, piper si marar cat mai mult. Palariile ciupercutelor se trec mai intai printr-o baie de vin (ceea ce le va da un gust deosebit), dupa care se asaza intr-o tava unsa cu margarina si se umplu cu compozitia pregatita dupa reteta de mai sus. Se pune deasupra, in fiecare palarie de ciupercuta, cate un varf de cutit de margarina si apoi se dau la cuptor sa se rumeneasca.

ARDEI UMPLUTI

Pentru umplutura, zarzavatul (adica morcovul si ceapa) se toaca marunt si se imparte in doua. Jumatate din zarzavat se caleste in putin ulei si se lasa sa se racoreasca, iar cealalta jumatate se va folosi in umplutura in stare cruda. Orezul se caleste si se inabusa pana se umfla. Ciupercile se fierb putin, apoi se scurg si se toaca marunt. Toate acestea se amesteca apoi foarte bine intr-un vas, adaugandu-li-se multa verdeata tocata (patrunjel, marar), sare si piper, dupa gust. Cu aceasta compozitie se umplu ardeii, li se pun la loc capacelele si se asaza cat mai indesati in cratite mari. Se pune peste ardei un capac mai mic decat gura cratitei, se acopera cu apa si se dau la cuptor, la foc molcom, cateva ceasuri.

SALATA DE CRUDITATI

Pentru aceasta salata - reteta speciala a Parintelui Casian de la Manastirea Dervent - se folosesc ciuperci tocate marunt (in prealabil, ciupercile se oparesc si se scurg), telina rasa pe razatoarea mica, ardei tocat marunt si ceapa taiata solzisori. Toate ingredientele se framanta bine cu putin ulei si zeama de lamaie, dupa care se adauga maioneza de post. Maioneza este preparata din conopida fiarta, pasata si frecata cu ulei si sare pana capata o consistenta cremoasa. In salata se mai adauga, dupa gust, sare, piper si usturoi pisat.

BORS DE FASOLE

Intai si-ntai se fierbe fasolea (care a fost pusa la inmuiat cel putin patru ore). Dupa ce a fiert, se adauga zarzavatul pentru ciorba (de preferinta, se folosesc legume proaspete, dar iarna se pot folosi si din cele puse la conservat), adica: morcovi taiati cubulete, ceapa tocata, ardei taiat marunt si rosii taiate in cubulete mai marisoare. Tot acum se adauga si sare, dupa gust, sau delikat. Spre sfarsit, cand legumele au fiert, se pun leustean proaspat tocat si bors manastiresc de huste, umplut in putina.

DULCETURI LA CEAUN, CA IN TIMPURILE VECHI

Intre Pestera Sfantului Andrei si Izvorul din care se spune ca bea apa Apostolul, pe vremea vietuirii lui acolo, calauziti de Parintele Chesarie, vicar al Arhiepiscopiei Tomisului, am strabatut un petec de padure. Cativa copaci razletiti din padurea cea mare, la adapostul carora un monah si cateva femei din satul de peste deal pazeau un ceaun urias. Din cand in cand, monahul invartea cu un linguroi de lemn in fiertura… (gest pe care nu s-a abtinut sa-l repete poetul George Filip, de loc din Tuzla, dar stabilit de cateva decenii in Canada).

Am intrebat si noi ce anume fierbea acolo? "Dulceata de caise", ni s-a raspuns. Facuta simplu, din caise proaspete - aduse ca prinos manastirii de sateni, din pomii de prin curtile lor - , zahar si putina apa. Alaturi, femeile pregateau rosiile pentru bulion. "Care-i reteta?", le-am intrebat. "Curatam rosiile, le taiem in sferturi si le punem in bidoane sa putrezeasca, vreo cateva zile. Apoi, le punem in ceaun, cu sare si cateva aspirine zdrobite si le fierbem pana se face sosul gros"… Aici, la Pestera Sfantului Andrei, lumea nu stie de retete sofisticate. Totul se face simplu, ca in timpurile de demult.

×
Subiecte în articol: sare gust