Home is where your heart is. Nu stiu daca vorba se poate proba oriunde mai bine decat in casa prietenilor mei Viorica si Vitalie Bantas. Si asta chiar si fara a-i mai pune la socoteala pe Ilinca si Matei, copiii celor doi actori. Aici Vitalie o sa-mi arunce o privire d-aia de-a lui, taioasa. Dar o sa ma ierte la o slaninuta fiarta-n zeama de varza (a carei reteta n-a vrut sa mi-o dea!) si la o tuiculita de Valeni. Din care, domnu’ politist, va jur ca n-am luat decat o gura. Hac!

Acestea fiind marturisite, nu fara un oftat de usurare, o iau la pas prin caminul celor doi actori, din bucatarie si pan’ la usa. Ceea ce nici nu e prea mult. Si ma gandesc la... A! Dar nu stii ce s-a petrecut intre timp! S-o luam deci cu inceputul...

Din dragoste

"Prima data cand am gatit am pus peste noapte fasole la inmuiat. A doua zi am descojit fiecare boaba. Atat de nepriceputi eram amandoi!" Viorica Bantas actrita

Iar cum fiecare camin isi are povestea lui...
"Eu aveam 16 ani cand am venit in Romania la facultate. Ma simteam pe alta planeta", marturiseste Viorica. "Noi in Basarabia abia trecusem de la alfabetul chirilic la cel latin, plus unele diferente de limba, expresii... In primul an am stat in podul facultatii intr-o sala cu geamuri innegrite, care initial fusese folosita pentru proiectii. Atunci l-am cunoscut pe Vitalie. Purta barba pe-atunci. Era cu trei ani mai mare, dar voia sa para mai matur. Eu eram, aproape la propriu, un copil. Dar a fost insistent...", spune si zambeste. Alaturi, Vitalie mustaceste-n barba. "In anul doi locuiam deja in camin", continua. "Atunci a inceput sa se-nfiripe ceva intre noi... Desi, sincer, eu il priveam mai mult ca pe un confident. Dar la un moment dat, a disparut pentru vreo cinci zile. Atunci mi-am dat seama cat de mult imi lipseste. A fost ca o revelatie..." Nu vreau sa ma uit. Ar fi indiscret. Dar cred ca, dincolo de coltul mesei, s-au luat de mana.

"In bucatarie ma linistesc. E locul meu de refugiu. Sunt un perfectionist, iar aici pot fi doar cu mine insumi, nu ca pe scena" Vitalie Bantas actor

"Pe la 19 ani eram deja insarcinata cu Ilinca, ne-am mutat in Ferentari. A fost cumplit. Apoi, fetita avea deja 3 luni, am plecat la Craiova pentru un proiect. Abia acum imi dau seama cat de nebuni am fost. Atunci mi se parea totul absolut normal. Si cand ma gandesc ce reactii au avut toti cand le-am spus ca sunt din nou insarcinata! Parca cine stie ce fapta reprobabila comisesem!", isi aminteste Viorica si rade. "Acum, in sfarsit ne-am, asezat si noi. Intr-un fel, as zice. Pentru ca aici au fost candva arhivele Teatrului Mic. Femeia care ne-a dat cheia nici n-a vrut sa intre cu noi de frica sobolanilor", adauga. "Dar din prima clipa am stiut, parca vedeam, cum o sa arate aici!", completeaza Vitalie.

Acum, in spatiul proaspat renovat in care nu mai ghicesti praful de odinioara, Vitalie nu vrea sa ma lase sa uit ca suntem cantonati in bucatarie.

Educatia din bucatarie

Revenire Marturisesc ca a fost destul de dificila revenirea pe scena dupa o perioada chiar prea linistita din punct de vedere profesional. Parca nu se legau lucrurile cum trebuie. Niciodata insa nu mi-a parut rau de alegerile pe care le-am facut in plan personal. Chiar daca am trecut prin momente extrem de dificile. Multi spun ca a fost curaj. Eu zic ca toate s-au intamplat la momentul cuvenit. Sunt o mama tanara care-si poate vedea de profesia ei. Iar Vitalie m-a incurajat intotdeauna. Sunt de ceva timp la Teatrul Evreiesc, iar acum joc in "Ghimpl, netotul", in regia lui Moshe Yassur, ultima premiera a noastra (foto).

"Bunica a fost prima mea fascinatie in bucatarie. Niste maini obosite, de om de la tara, dar cu darul de a framanta aluatul si de a gati cele mai gustoase mancaruri. Tin minte ca facea un fel de mancare de varza. Cu ciolan sau orice fel de carne avea la indemana. Se-apropia cumva mai mult de ciorba de varza, pentru ca avea multa zeama, dar stand intotdeauna pe plita din bucatarie. Intre timp mai spargea un lemn in curte, mai vedea de gospodarie, noi, copiii, ne jucam... Si, cum se stie ca varza, cu cat sta mai mult, cu atat mai gustoasa este, ea nu facea decat sa adauge din cand in cand putina apa de la izvor, ca sa nu scada de tot. Iar in zona noastra, in Varancau, Soroca, in nordul Basarabiei, dai in piatra si tasneste apa. Ei, varza aia clocotind pe plita avea un miros pe care n-am sa-l pot uita", marturiseste actorul. "Apoi, tata. Si el stia sa gateasca foarte bine! Gatea rar, asa ca mine, dar foarte gustos. Cred ca puterea exemplului lui m-a facut pe mine sa iubesc gatitul. Asa ca intotdeauna cand am ocazia, si sunt si copiii pe langa mine, imi aduc aminte cum facea el cu mine. Pentru ca, atunci cand gatesti, exista un moment in care trebuie sa incerci mancarea, sa simti si ce gust au carnea cruda sau legumele pe jumatate fierte in combinatie cu cine stie ce mirodenie. Si-i pun pe ei sa guste. Ma gandesc ca incet-incet o sa mosteneasca ceva din toate astea", isi vadeste Vitalie stofa de parinte. Viorica zambeste aprobator. Si nu-i vorba prea mare! Uita-te-n jur si-ai sa vezi ca si asta-i un talent ca oricare altul! Cum ar fi sa te testeze cineva si la asta inainte sa te-nsori? Sa aiba copii numai cei talentati in a-i creste cum se cuvine? Ce-i drept, am fi mai putini... Dar poate oleaca mai buni si mai bine educati!

Cam asta gandesc eu intre bucatarie si usa de la intrare. Acum stii! Iar tu, daca vrei, poti sa iei povestea de la-nceput! Cu retete cu tot!

Povara Da, o reclama poate deveni o povara. Stiu ca prima chestiune care ii vine in minte oricui este cea financiara. Nu e de neglijat, fireste. Dar tu, ca actor, dar si ca imagine, poti cadea in capcana unui personaj din care sa nu mai iesi. Un regizor te-a vazut asa, apoi altul si altul si astfel ajungi sa joci un singur lucru. Eu, in schimb, sunt un perfectionist pe scena. Sincer, nu ma tem de o astfel de capcana. Facilul nu m-a atras niciodata. Si am facut suficient teatru si film (foto "Despre morti numai de bine"), incat sa stiu cu siguranta ca resorturile mele interioare nu se blocheaza atat de usor. Despre proiecte am invatat ca e mai bine sa nu vorbesti. Prefer sa confirm decat sa ma laud!

Suba Salata de boeuf. Dar cu peste afumat! Cam asta ar fi pe scurt, pentru cine n-a mancat niciodata. Are insa salata asta si alte chichite ale ei. In primul rand, pestele afumat nu e de oricare fel. Scrumbia e cea mai indicata! Apoi cartofi si morcovi fierti in aceeasi cantitate ca si la verisoara ei frantuzita. Si maioneza. Acum insa intervine senzationalul. Ceapa! Si anume, tocata marunt. Apoi reteta, la mama ei, recomanda sa asterni un strat de peste, apoi cartofi taiati in cubulete, morcovul fiert si ras, apoi ceapa si tot asa pana nu mai ai ce pune. Intre straturi, musai, o paturica de maioneza. Pentru confort. Al gustului, fireste! Pe deasupra, asijderea, iar de ornat, fierbe cateva oua tari si taie-le rondele.

Ficatei cu kaizer Este una dintre retetele foarte rapid si simplu de preparat si la care nu trebuie sa te gandesti musai la cantitati precise. Deci, cine se apuca sa gateasca pentru prima oara ar trebui s-o aiba in vedere. Totul depinde de cat vrei sa mananci sau de cati oaspeti vei avea la masa. La doua portii, zece ficatei de pasare sunt de ajuns. Apoi ai nevoie de tot atatea feliute nu prea subtiri de kaizer. Infasori ficateii si, ca sa nu se desfaca, strici si cate o scobitoare pe cap de locuitor al cratitei. Apoi presari ceva cimbru, stropesti cu vin - unii prefera bere - si dai la cuptor cam 20 de minute, nu mai mult. Cum se stie ca ficatul e mai uscat de felul lui, isi va trage din kaizer atata grasime cata are nevoie. Iar de garnitura sa se chiverniseasca fiecare dupa cum prefera.