Călătorie culinară în oraşul portocalilor

O excursie la Valencia reprezintă o experienţă culturală unică. Cu siguranţă aţi mai auzit clişee de genul acesta, despre locuri, ţări, nume, prenume, evenimente. Adevărul este că fiecare loc, eveniment, om este unic în felul său.

O excursie la Valencia reprezintă o experienţă culturală unică. Cu siguranţă aţi mai auzit clişee de genul acesta, despre locuri, ţări, nume, prenume, evenimente. Adevărul este că fiecare loc, eveniment, om este unic în felul său.

Locuitorii oraşului vorbesc cu mîndrie despre Valencia, cuvînt care provine din latinescul "valens" şi înseamnă "puternic", "sănătos", "viguros". Nu este greu să justifici aceste virtuţi, "clădite" destoinic, pe parcursul secolelor, şi marcate de influenţe romane, vizigote, bizantine şi maure. După o perioadă îndelungată de dominaţie maură,  legendarul "El Cid" (al cărui monument se află în Plaza de España) a redat Valencia creştinilor. Sîmburele puternic al islamului a cedat însă abia două sute de ani mai încolo, cînd au fost învinşi definitiv, o dată cu Reconquista regelui Jaime I.

Festin la "Tapelia"

Obosiţi după drum, la hotel încercăm să aflăm de la recepţioner unde este cel mai bun loc pentru a mînca o paella bună, preparat tradiţional valencian. Aflăm de "Tapelia", restaurant situat în centrul oraşului, pe care ni-l recomandă ca fiind excelent pentru a savura această delicatesă.  

O dată cu gustoasa paella de mariscos (cu creveţi şi scoici), bucătarul ne-a delectat şi cu o scurtă poveste a bucatelor. Conform tradiţiei, paella era pregătită de bărbaţii care munceau în aer liber. O paella ideală este accea în care boabele de orez nu sînt moi şi nici nu se lipesc între ele, avînd o culoare aurie, datorată şofranului. De asemenea, foarte important este să nu lase ulei pe farfurie! Ce am putut noi observa la paella? Servită într-o tavă imensă, ţi-ar fi de ajuns să mănînci trei zile din ea. După o asemenea porţie, credeam că nu vom fi în stare să cerem încă o dată acelaşi fel de mîncare. Cu toate acestea, la sfîrşitul prînzului, vrăjiţi de volubilitatea bucătarului, am fost convinşi să revenim la cină şi să încercăm o… paella. De data aceasta cu pui şi iepure. A fost nevoie de voinţă! Pentru că porţia primită seara a fost soră bună cu cea de la prînz. Uriaşă!

Păcat că, în virtutea entuziasmului ce ne-a cuprins, am uitat că trebuie să ne mai şi ridicăm de pe scaun… ca să străbatem oraşul. Abia tîrziu în noapte, destoici precum maurii, ne-am început plimbarea, cu chiu, cu vai, şi cu… un aparat foto, prin Bario del Carmen şi pe străduţele lui fermecătoare.

Catedrala de pe frigider

O amintire din Valencia: pe frigiderul meu stă acum cuminte Catedrala din Plaza de la Reigna. Uşa se trînteşte, magnetul de pe frigider cade. Îl ridic şi răsuflu uşurată că nu s-a ciobit. Atît am putut să iau cu mine: o variantă mică a impozantei construcţii cu influnţe gotice şi romanice. Construită în secolul al XIII-lea, catedrala adăposteşte  cupa de piatră cu mîner de aur care, după părerea experţilor, ar data de pe vremea lui Hristos. Am nimerit în mijlocul Sărbătorii Maicii Domnului, numită de spanioli "Virgen de los Desamparados" sau "La Geperudeta", fiindcă este reprezentată înclinîndu-se uşor atunci cînd se roagă. Poate şi de aceea amintirea pe care o păstrez e şi mai puternică, valencienii considerînd această sărbătoare creştină ca fiind cea mai frumoasă din cetate.

Pe lîngă Turnul Sfintei Catalina, construit în stil baroc, Lonja de los Mercaderes, declarată patrimoniu UNESCO în 1996 şi construită, în mare parte, între anii 1482 şi 1492, în Valencia mai poţi vedea Palacio de la Generalitat (palatul administrativ), Bursa mătăsii – monument de gotic tîrziu – sau Mercado Central, una dintre cele mai mari pieţe alimentare din Europa. Găseşti aici de la binecunoscutul "jamon" – un fel de şuncă, al cărei preţ creşte  în funcţie de calitate –, pînă la condimente, dulciuri sau legume şi brînzeturi, vase de lut şi obiecte decorative.

Oraşul viitorului

Incursiunea în Oraşul Artelor şi Ştiinţei a fost unul dintre locurile care ne-a convins că trebuie să repetăm excursia. Un întreg ansamblu de edificii moderne – purtînd semnătura arhitectului Santiago Calatrava – a fost construit în albia Turiei, un vechi rîu secat. Designul surprinde şi provoacă: Cinemax-ul are formă de ochi uman; în muzeul ştiinţei şi al artelor vizitatorii sînt îndemnaţi să interacţioneze cu exponatele; în palatul artelor poţi viziona spectacole de operă şi teatru. Oceanograful, cel mai mare din Europa, cuprinde un restaurant "submarin" în formă de lotus şi un acvariu imens, unde vieţuiesc 45.000 de exemplare din 500 de specii şi pe sub care treci prin "culoare-tuburi" transparente, privindu-i cum înoată parcă aproape gata să îţi pătrundă… în retină. Vizităm plajele pitoreşti: Malvarosa, Cabanal, Pinedo, El Saler. Cel mai mare port din Spania şi una dintre cele mai interesante cetăţi ale lumii, Valencia este un oraş complex, în care noul şi vechiul au găsit, se pare, drumul spre armonie.

Perspectiva panoramică pe care ţi-o oferă avionul, pe coasta portocalilor (Costa del Azahar), te face să intuieşti minunăţiile ascunse ale unui teritoriu de descoperit: Valencia!

Horchata

Horchata (orxata – în dialectul valencian) este o băutură dulce care trebuie servită obligatoriu foarte rece şi care se prepară din alune de pămînt (ce cresc în mare parte în Horta de Valencia), apă şi zăhăr. Merită să mergi în Alboria pentru a gusta cea mai bună horchata din Valencia alături de tradiţionalii "fartons" (un fel de batoane dulci) din făină, apă sau lapte, zahăr, ulei, drojdie de bere şi ouă. Pe lîngă felurile tradiţionale şi orezul omniprezent, Valencia e un oraş cosmopolit, în care poţi găsi aproape orice alt specific de mîncare în peste 330 de cafenele şi 1.500 de restaurante. Pitoreşti sînt şi bomboneriile, de unde poţi cumpăra tradiţionalele "los caramelas". Între orele 13:30 şi 16:00 vei găsi magazinele închise şi un oraş aproape pustiu. Motivul este foarte simplu: valencienii iau prînzul, liniştiţi, veseli şi pregătiţi să reînceapă cu forţe proaspete munca.