Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ca orice roman care a calatorit si a mers in Balcani, am fost desigur uimiti de o serie de feluri de mancare pe care le-am recunoscut ca fiindu-ne familiare, cu mici diferente care tin de condimente si de unele ingrediente. Dar ca tehnici de preparare si, deseori, ca denumiri, am regasit multe preparate. Si atunci sigur ca ne-am simtit mult mai bine acolo unde ingredientele ne-au fost familiare, fie ca vorbim de musaca, fie ca vorbim de ciorba, fie ca vorbim de baclava sau placinte.
E un conglomerat gastronomic balcanic, despre care l-am rugat sa ne vorbeasca pe dl Ioan Blejan, cercetator la Muzeul National al Taranului Roman, asezand bucataria romaneasca in acest context regional.
"Daca in Occident exista multe documente medievale si moderne, carti intregi de bucate, s-a scris destul de putin in trecut despre bucataria Balcanilor. Citind o seama de calatori straini in Balcani, putem sa facem o anumita paralela intre bucataria de la sud de Dunare si cea de la nord de Dunare, de exemplu. Bineinteles, a existat un fond mai vechi balcanic, peste care s-a altoit influenta turceasca, pentru ca Imperiul Otoman a reprezentat un caz special.
La 1600 Turcia avea probabil cea mai moderna gastronomie din Europa si spun acest lucru prin prisma faptului ca aceasta bucatarie reusise o sinteza extraordinara intre bucataria iraniana, bucataria araba, pentru ca bucataria turceasca datoreaza extrem de multe bucatariei iraniene, de la care a preluat o serie de retete, grefate, in Balcani, pe specificul bizantin si grecesc anterior".
Imperiul Otoman a creat o sinteza a bucatariei popoarelor pe care le-a cucerit. In centru a stat, fara indoiala, bucataria imperiala de la Constantinopol care a inceput apoi sa fie preluata de catre varfurile aristocratiei turcice. "Cazul Romaniei a fost oarecum special", spune Ioan Blejan, "pentru ca, spre deosebire de tarile balcanice care au fost cucerite si transformate in pasalacuri, Romania nu a avut aceasta situatie.
Insa mostenirea otomana care exista si pe care nu putem s-o negam si care se manifesta si astazi a fost filtrata prin experienta fanariota. Ceea ce mi se pare specific pentru noi este faptul ca acest tip de influenta imperiala asupra gastronomiei despre care vorbim cand ne referim la otomani este observat si din partea altor imperii. Practic, daca stam si ne gandim, putem vorbi de un fel de bucatarie regionala, influentata in sud de Imperiul Otoman, in Transilvania, bucataria maghiara, cea austriaca si cea germana si-au pus amprenta, in timp ce in Moldova e vizibila influenta rusa".
"Borsul – netrebnica temelie a taranului roman"
Daca ne asezam la masa taranului roman, de ce origine sunt preparatele pe care le punem pe masa? Incepem cu un bors, cu o ciorba? Ciorba e de origine turca, bors de origine ruseasca. Supa e de origine franceza. Ciorba a fost extrem de importanta in bucataria Balcanilor, trebuie sa ne gandim ca in fiecare unitate de armata turceasca exista un sef bucatar, asa-numitul ciorbagiu. "Cert este ca a existat o preferinta foarte mare pentru ciorba, pentru mancarea acra, care nu prea era pe gustul calatorilor straini, occidentali. Imi aduc aminte ca un calator englez primea la unul dintre hanurile balcanice o ciorba acrita din belsug cu lamaie astfel incat a doua zi la alt han refuza aceasta ciorba. Borsul era foarte important si pentru romani. Dupa spusele unui medic igienist, Manolescu, borsul era netrebnica temelie a taranului roman", spune Ioan Blejan.
Citește pe Antena3.ro
