x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Cetatea celor 40 de biserici

Cetatea celor 40 de biserici

de Tudor Cires    |    28 Ian 2009   •   00:00

Piatră peste piatră, mit peste mit. Menembria tracică, Mesimvria coloniştilor greci, Mesembria romanilor şi apoi a bizantinilor ori cetatea bulgară medievală Nessebar. Atâtea denumiri pentru un singur petic de pământ, înconjurat din toate părţile de mare şi legat de continent doar printr-un istm lat cât să treacă, azi, două maşini una pe lângă cealaltă.



Intrat în patrimoniul UNESCO încă din anul 1983, Nessebar surprinde de la bun început prin două lucruri: unitatea arhitecturală a caselor vechi ("croite" pe linia "Renaşterii Bulgare") şi vechile biserici de cărămidă roşie, risipite prin tot locul... I se spune, de altfel, "cetatea celor 40 de biserici". Nu ştiu dacă mai sunt vizibile astăzi chiar 40, dar vreo 20 le-am identificat în plimbările noastre pe acest petic miraculos de pământ. Într-un fel, l-am putea asemui cu Sighişoara, zidurile oraşului medieval fiind la fel de bine păstrate. Straturile de civilizaţie suprapuse şi linia arhitecturală diferită ni-l relevă însă ca pe un burg care nu se poate compara decât cel mult cu alte două cetăţi-insulă, unite de continent, ca şi Nessebar, cu un istm subţire, mai sudicele Ahtopol şi Sozopol. Este, până la urmă, amprenta unei lumi în care instinctul de conservare juca un rol primordial. Însă numai Nessebar a fost numit "Perla Mării Negre".

BIZANŢUL REGĂSIT
Trecem în revistă câteva dintre bisericile-minune care vorbesc despre un timp religios prin excelenţă. Biserica cu trei altare, a Sfântului Ioan Botezătorul, ridicată după toate probabilităţile în veacul al X-lea, e întrecută în frumuseţe, poate, de Biserica Înălţării (a Sfântului Spas – Ispas, în România – n.r.), datând de la începutul secolului al XVII-lea, dar care păstrează frescele originale, ori de cea a Sfântului Ştefan (secolul al XVI-lea), singura cu frescă exterioară. Biserica Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril a fost construită în secolul al XIII-lea, la fel ca şi Sfânta Parascheva, evindenţiindu-se prin zidurile bogat ornamentate cu piese de ceramică în galben sau verde. Fără îndoială, ruinele Catedralei Mitropolitane Sfânta Sofia (secolul al IX-lea) sunt impresionante. Clădirea, în stilul clasic bizantin, a fost una dintre cele mai frumoase, la vremea ei, alături păstrându-se şi rămăşiţele reşedinţei mitropolitului. Mult mai nouă, Biserica Sfintei Fecioare Maria adăposteşte o icoană făcătoare de minuni pictată în secolul al XIII-lea şi cunoscută drept "Sfânta Maria cea Neagră". Se spune că a fost adusă aici de la Muntele Athos şi doar încă două reprezentări de acest fel mai există în lume.

ANTICHITĂŢI ŞI... ANTICHITĂŢI
Nessebarul medieval este un loc turistic prin excelenţă. Bătând străzile înguste, pavate cu piatră cubică, dinaintea caselor de lemn, cu etajul superior ieşit în afară, întâlneşti zeci de magazine de suveniruri. Condimentele şi vasele tipic bulgăreşti, sticluţele cu parfum de trandafir şi ilustratele care îţi înfăţişează cetatea la toate orele ei fac concurenţă buticurilor cu antichităţi. Apreciate de turiştii occidentali – probabil datorită faptului că numai în Bulgaria le mai pot găsi – sunt diferite efecte militare... naziste. Fel de fel de obiecte, de la raniţe şi căşti până la busole, lupe sau ceasuri de buzunar..., toate cu zvastica desenată. Nu se ştie de unde au apărut, dar stau foarte bine alături de busturi ale lui Stalin, mici statuete ale lui Lenin şi... fotografii ale casei Regale a Bulgariei. Pe rafturile anticarilor, istoria s-a împăcat cu sine.


Casa căpitanului

Este unul dintre locurile care te ispitesc să intri. Kapitanska Srechta. Casa Căpitanului. O clădire veche, în vechiul port, transformată în restaurant. Dacă vrei, poţi încerca aici o reţetă tradiţională. Chiar şi o simplă... mămăligă. "Divenik". Aflu şi reţeta: "Ai nevoie de un kg făină de porumb, 3 litri apă, 250 g unt, sare, brânză, paprika. Se pune apa la fiert şi se toarnă făina de porumb. Se face o gaură în mijloc cu ajutorul unui sucitor, pentru a grăbi evaporarea lichidului. Când compoziţia începe să fiarbă, se amestecă cu sucitorul până când se dezlipeşte de pe marginile vasului. Se pune totul într-un vas, se acoperă cu brânză rasă, paprika şi unt topit".

×
Subiecte în articol: europa gurmanda