Cinci cetăţi dacice în lupta pentru glorie

Pe locurile unde cu mai mai bine de 2000 de ani în urmă se ridicau semeţe zidurile cetăţii Apoulon, urmaşii de astăzi ai dacilor au reînviat prin muzică, dans, film, bucate şi întreceri gloria de altădată.

Pe locurile unde cu mai mai bine de 2000 de ani în urmă se ridicau semeţe zidurile cetăţii Apoulon, urmaşii de astăzi ai dacilor au reînviat prin muzică, dans, film, bucate şi întreceri gloria de altădată. Aflată la cea de-a treia ediţie, Festivalul Cetăţilor Dacice de la Cricău (judeţul Alba) i-a strîns şi de această dată pe cei care au vrut să trăiască si să guste un fragment de istorie. Organizat de către Consiliul Judeţean Alba, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, Asociaţia Tradition Group şi Organizaţia Cercetaşii RomAniei, evenimentul şi-a propus să promoveze, din punct de vedere turistic şi cultural, o zonă mai puţin cunoscută astăzi de către romAni, dar care musteşte de istorie. De asemenea, se încurajează o nouă formă de turism – “turismul verde” – ce presupune o întoarcere la simplitatea naturii şi, în acelaşi timp, la tradiţii.

Turism verde

În acest scop, organizatorii au pregătit locuri în care turiştii şi-au putut instala corturile, iar concertul de muzică folk din prima seară a festivalului s-a desfăşurat în aer liber, la lumina torţelor dacice. Interesantă a fost iniţiativă reconstituirii, în satul Cricău, a unui sat dacic, cu principalele lui repere: steagul dacic – lupul ce şuiera atunci cînd războinicii porneau la luptă, sfatul de taină al celor bătrîni şi înţelepţi, un atelier de meşteşugărie unde, sub puterea focului, metalul devenea docil în mîinile fierarului, transformîndu-se în arme, unelte agricole sau podoabe, precum şi un atelier de olărit.

Inedit gastronomic

Faţă de celelalte două ediţii anterioare, anul acesta s-a accentuat latura gastronomică, vizitatorii putînd să guste preparate dacice. Ideea i-a aparţinut pictoriţei Sorina Ţibacov (de asemenea, autoare a unei cărţI de bucate dedicată gastronomiei locale), care a recreat prin arome, gusturi şi culori, o lume gastronomică despre care, din păcate, nu se ştiu foarte multe lucruri. Turtele din făină neagră de grîu, apă şi sare (fără drojdie, dar pentru a fi mai fragede s-a adăugat puţină miere), coapte pe plită, unse cu miere şi nucă, sau brînză de burduf şi miere (un interesant constrast de gusturi) au stîrnit curiozitatea. Alte turte au fost servite cu păstrăv afumat şi vin, iar plăcintele, la care s-a folosit acelaşi aluat, erau umplute cu brînză sau varză.

Vin cu tradiţie

Pentru cei sosiţi la Cricău, cele două zile ale festivalului (21-22 iunie) au fost pline de evenimente. În prima zi, la Bucerdea Vinoasă, a fost redeschisă crama, aceasta reluîndu-şi menirea de acum cîteva sute de ani – aceea de păstrătoare a vinului nobil. Crama, atestată printr-o inscripţie murală, din 1760, s-ar părea că este mult mai veche. După tradiţiile locale, ea a “găzduit” vinul care a fost servit la nunta regelui Matei Corvin, cu trei veacuri mai devreme.

În spaţiul generos al cramei a fost lansată şi cartea doamnei Mia Pădurean, “Un actor pentru eternitate – Gheorghe Dinică”. La lăsarea serii, la lumina torţelor dacice şi a impunătorului “rug al lui Zamolxe”, s-a desfăşurat concertul de muzică folk (Ada Milea, Daniel Avram, Silvan Stincel, Gashkademia de Folk şi Ţapinarii). Spre miezul nopţii a fost proiectat, pe un ecran gigant, filmul “Columna”, de la a cărui premieră se împlinesc anul acesta 40 de ani.

Decatlonul dacilor

Cea de-a doua zi a festivalului a fost dedicată întrecerilor din decatlonul dacic. Reprezentanţii celor cinci cetăţi înscrise în concurs (Cricău, Cugir, Ighiu, Săsciori şi Cetatea de Baltă) şi-au demonstrat forţa, îndemînarea, curajul şi isteţimea, miza fiind una extrem de importantă : cetatea cîştigătoare va organiza următoarea ediţie a festivalului. Cele 10 probe au fost astfel gîndite încît să permită partciparea atît în echipe, cît şi individual. Numele probelor au fost ingenioase, stîrnind buna dispoziţie: “Suliţaşul cetăţii” (aruncarea suliţei la distanţă), “Braţul viteazului” (probă asemănătoare cu cea de skandenberg), “Voinicul din cetate” (aruncarea bolovanului atît cu faţa, cît şi cu spatele), “Arcul viteazului” (tir cu arcul), “Îndemînare şi curaj” (căţarare pe catarg), Luptătorul” (concurs de trîntă), “Rapid si puternic” (transportul greutăţilor), “Cărăuşul cetăţii” (golirea si umplerea unui ciubăr cu apă), “Să ne unim forţele” (conscurs de tras frînghia), “Cel mai iute de picior” (ştafetă în care se cară o oaie). Cîştigătoatea decatlonului dacic a fost şi de această dată echipa din Cricău, fiind recompensată cu medalii, cupe de lut şi vin.