Ciorba de post a preotesei Florica

Venind dinspre Buzau, trenul personal opreste doar un minut in gara Boboc, revarsand o multime pestrita de navetisti si elevi. Asa-l intalnesc pe parintele Ion.

Elevii din sat ii spun la orele de religie Taica Parinte, dar mai curand trece drept "constructorul", pentru ca a ridicat o biserica noua. Din vorba-n vorba, ma invita acasa, la o ciorba de post "vitaminizata". Pare destul de interesant… "Mie - spune cuviosia sa - imi place s-o stiu ca pe o zeama in care plutesc vitaminele." "Plutesc?", intreaba reporterul. "Sigur, plutesc, adica alearga. Parca-s niste jucatori de fotbal pe terenul Nationalei!" Parintele e bine dispus si starea lui se face curand molipsitoare.

Intram in casa parohiala din Boboc, intampinati de cei patru copii si de coana preoteasa. Parintele ii binecuvanteaza pe rand pe baieti, pe cea mica o ia in brate si, pentru ca aduce cu Ion Creanga tanar, il aud doar eu spunand: "Tata mare!"… Vorbim despre mancare si despre toate. Pentru familia parintelui Ion, comportamentul religios e un mod de viata. Nu doar pentru ca doi baieti sunt seminaristi la Buzau si nici pentru ca al treilea le-a promis parintilor ca va ajunge episcop ("Atuncea, toti au sa-mi sarute mana!"), ci o fac din convingere. Preoteasa a incercat sa le dea copiilor hrana de frupt (branza, lapte si oua) - pana la 7 ani e dezlegare - , dar au refuzat-o. Pentru ei, postul incepe miercurea si vinerea de peste an, cand familia se obisnuieste cu rigorile posturilor mai mari. Au eliminat carnea de porc din alimentatie, iar vin beau numai la sarbatori. Preoteasa face ciorbe "cu multe": zarzavat, dovlecei - conservate din vara, ca si vinetele, compotul, zacusca, pentru ca postul sa nu fie o povara, ci un motiv de bucurie.

Parintele nu concepe masa fara ciorba vitaminizata si fara un dulce pe baza de miere de albine. Are 17 stupi si spune ca albinele ne pot invata cum sa traim. Randuiala… Smerenia… Coana preoteasa asaza masa, familia se aduna laolalta, mezinul spune Tatal Nostru, facem semnul crucii si-apoi navigam printre vitaminele ciorbei.

Din cand in cand, trag cu ochiul la icoanele pictate de doamna Florica si la oalele frumos aranjate pe plita, ca intr-un restaurant de lux. E cald in familia parintelui, unul din copii se scuza ca trebuie sa plece, pe fereastra, in curte, vad casa noua pe care o ridica cu mana lui prea cucernicul, simt lemnul proaspat traforat si-n nari parca-mi adie miros de leustean si tamaie.

BORS VITAMINIZAT

Mai intai se alege zarzavatul, se curata, se spala si se toaca. De obicei se foloseste ceapa, morcov, telina, dar si dovleac. Acesta din urma este surpriza preotesei si este pastrat in congelator inca de asta vara. Se poate folosi si o oala cu presiune, pentru ca ajuta mancarea sa fiarba mai repede. Se pune zarzavatul la fiert, apoi verdeata si de-abia spre sfarsit se adauga si borsul. Se lasa sa fiarba in continuare, se sareaza si se condimenteaza. Pentru o nota de prospetime, primavara, in Postul Pastelui, se pot pune loboda si stevie. In felul acesta, ciorba va capata un gust mai bun. Este atat de apreciata de toti membrii familiei, incat nu lipseste niciodata de pe masa, mai ales in aceasta perioada a anului.

FOI CU MERE

Foile se prepara din 7 linguri cu apa, 7 linguri cu zahar, 7 linguri cu ulei si coaja de lamaie. Nu exista o cantitate fixa de faina, fiecare gospodina simtind cat trebuie sa adauge pentru a obtine o coca moale. Aluatul se framanta si se intind apoi doua foi care se coc in cuptor. Intre timp se pregatesc merele. Acestea sunt taiate in patru, li se scot samburii si cojitele si se pun intr-o cratita. Se adauga apa si se lasa la fiert pana se patrund bine. Cand sunt gata, se strecoara merele, iar din zeama amestecata cu un praf de budinca se prepara o crema. Cand este inca destul de calda, dar nu fierbinte, se adauga merele in crema si se amesteca foarte bine. Abia apoi se pune crema intre foile de placinta. Prajitura se taie a doua zi.

"Intr-o zi nu facusem multa mancare. Si ne vine la usa un ziarist, cu recomandarea parintelui Galeriu, si ne roaga sa-i dam sa manance. Il invitam la masa, dar la poarta il asteptau inca noua colegi. Am facut cum am putut si ne-am descurcat, caci Dumnezeu le vede si le stie pe toate!" Parintele Ion

"Eu nu ma gandeam ca o sa devin preoteasa. De aceea, la un moment dat, drumul meu si al parintelui putea sa nu mai fie acelasi. Dar el m-a ajutat si m-a invatat ce trebuie sa fac. Insa eu am inteles mult mai tarziu ca asta aveam eu de facut pe lume" Preoteasa Florica

SECRETE GASTRONOMICE?

"De ce e mai buna mancarea la manastire? Pentru ca fratele bucatar primeste mai intai binecuvantare de la staret. Pe urma, aprinde cuptorul de la o lumanare luata din altar. Totul e facut sub binecuvantare. Nu tu invidie, nu tu ganduri ascunse… El gateste mancarea rugandu-se neincetat. Cred ca si noi, preoteasa si cu mine, dupa ce-i vedem pe toti patru copiii asezati la rosturile lor, o sa ne retragem la o manastire, pentru ca acolo ne simtim mai aproape de Dumnezeu" Parintele Ion

ICOANE IN AFGANISTAN

Preoteasa Florica spune ca Dumnezeu i-a dat darul de a picta. Astfel, cu ajutorul parintelui Ion, ea face icoane pe care, uneori, le vinde. Ultima comanda pe care a onorat-o este pentru biserica militarilor romani din Afganistan. 14 icoane, intre care si Sfantul Gheorghe, omoratorul de balaur. Cand picteaza, coana preoteasa trebuie lasata in voia harului sau, tot asa cum preotul nu poate fi tulburat in timpul rugaciunii. E momentul in care parintele Ion devine bucatarul casei: "Nu stiu prea multe feluri de mancare, dar ne bucuram ca ne putem strange gramajoara la masa si ca preoteasa si-a terminat linistita munca pentru care a avut chemare de la Dumnezeu".