Concert gastonomic

Cand am terminat de mancat, am cerut un ceai. Ce putea fi mai mult decat apa si ceaiul? Au venit doi ospatari profesionisti cu un carucior foarte frumos. Trebuie sa va spun ca m-am speriat. In carucior era un ghiveci in care era planta din care se face ceaiul. Incredibil! Totul se face acolo ca un spectacol

Anul trecut am fost intr-un tur gastronomic in Paris. Nu puteam sa nu trec si pe la Hotelul Plaza Athenee, unde este bucatar-sef Alain DuCasse. Spun ca nu puteam, pentru ca acesta este un artist al artei culinare, chiar mai mult de atat. Are in jur de 56 de ani si detine trei restaurante in intreaga lume. Unul dintre ele este la Paris, unul la Monte Carlo si altul la New York. Primul dintre ele, unde am fost si eu, este un local foarte luxos, el insusi fiind o persoana foarte bogata. De mic a inceput sa practice aceasta meserie, dar nu trebuie sa uitam ca provine dintr-o familie cu afinitati spre domeniul gastronomiei. Avand atata experienta, a facut ceea ce multi bucatari-sefi din lume nu au reusit.

In primul rand, meniul de la restaurantele lui este foarte bogat. Se vede acest lucru prin prezentarea si combinarea elementelor. Se vede imaginatia, pe care o poseda din plin. Si, cel mai important, se vede ca a gandit atunci cand a construit restaurantele. Este ceva aproape perfect. Este ceva "chimic". Cand am terminat de mancat, am cerut un ceai. Ce putea fi mai mult decat apa si ceaiul? Au venit doi ospatari profesionisti cu un carucior foarte frumos. Trebuie sa va spun ca m-am speriat. In carucior era un ghiveci in care era planta din care se face ceaiul. Incredibil! Totul se face acolo ca un spectacol. Ospatarii au luat o foarfeca si au inceput show-ul. Unul dintre ei a incalzit apa, celalalt, care avea si manusi, a inceput sa taie frunzele, pe care le-a presat cu o sita foarte fina, ca sa iasa ceaiul foarte concentrat.

Eu am cerut un simplu ceai, si ei au venit la mine cu toate necesare ca sa il prepare chiar in fata mea. Am fost foarte impresionat sa vad cum a putut sa transforme preparatul unui ceai intr-un adevarat spectacol. Eu, aici, m-am gandit la creppe suzette, pentru ca clientii vor sa vada ceva viu, spectaculos.

In al doilea rand, mancarea. Fiecarui client i se da ceva din partea casei. Ceva mic, care are legatura cu felul anterior. De exemplu, dupa al doilea fel, ti se aduce un pahar cu sorbet de sfecla rosie, intr-un pahar foarte cochet, cu picior inalt. Dupa felul de baza, ceva din ciocolata. La desert iti sunt schimbate servetelele, astfel incat culoarea lor sa se potriveasca si cu cea a preparatului ce va veni. Nu il lasa pe client sa astepte, sa nu aiba ce face. Pentru el, este foarte important ca toata lumea sa se simta foarte bine. Este un concert gastronomic!

Ospatarii vorbeau numai cu ochii. Nu au voie sa vorbeasca insa cu clientii. Se merge pe principiul ca ei ies la restaurant ca sa se relaxeze. Pentru a ajunge la un asemenea profesionalism, trebuie o experienta de zeci de ani.

Bineinteles ca la un asemenea restaurant se face o rezervare cu doua luni inainte, pentru ca, desi are 75 de locuri, localul este intotdeauna arhiplin. Nota de plata este si ea pe masura. Pentru doua persoane si o sticla cu vin - cel mai ieftin care era in restaurant - , am platit 650 de euro. Numai pentru gustare rece, fel de baza si desert. Dar atunci cand te duci la restaurantul lui Alain DuCasse este ca si cum te-ai duce la un concert de-al lui Pavarotti.