x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Cramposie la Bruxelles II

Cramposie la Bruxelles II

de Dr. ing. ec. Ion Pusca    |    01 Noi 2005   •   00:00
Cramposie la Bruxelles II

Cum ar fi daca s-ar consuma pe glob numai Chardonnay, Cabernet Sauvignon si Merlot? Degustarea vinurilor si-ar pierde parca din farmec. Cred ca aceasta este explicatia ca in lume au existat aproape 10.000 de soiuri de vita-de-vie cultivate, asigurand, in timp, un impresionant evantai de culori si arome.

Iata de ce Romania, cu soiurile ei autohtone, se integreaza perfect in corola de minuni a vinurilor lumii. Din pacate, la majoritatea ceremoniilor si receptiilor oficiale, organizate atat in tara, cat si in cadrul ambasadelor noastre, se ofera vinuri obtinute in Romania, dar provenite din soiuri straine. Acest mod de prezentare ar fi mai potrivit tarilor viticole care nu au avut soiuri proprii, ca Noua Zeelanda, Australia, Africa de Sud etc. Romania, tara prin traditie viticola, are obligatia morala fata de inaintasi si o datorie sacra fata de viitor ca la toate ocaziile sa prezinte vinurile ei nationale, la fel cum fac multe alte state viticole ale lumii (Spania, Italia, Franta, Grecia etc.). In acest fel, ne facem mai bine cunoscuti si mai respectati ca tara viticola.

LITERATURA. In lume apar multe carti despre vie si vin. Romania lipseste, spun unii! Nu e bagata in seama, spun altii! Dar nimeni nu a sesizat faptul ca despre vinul si viticultura din Romania nu am scris lucrari stiintifice de proportii in nici una din limbile de circulatie internationala.

De notat ca prima lucrare publicata la Bucuresti, "Introduction à l’Ampelographie roumaine", a fost tiparita abia in anul 1900! De atunci si pana astazi nu ne putem lauda cu multe publicatii aparute in diverse limbi de circulatie internationala. Si atunci, intrebarea: cum sa fim publicati de editurile straine, cand noi nu cautam sa ne facem cunoscuti? In timp ce tarile viticole au tiparit biblioteci intregi! Concluzionand, putem desprinde urmatoarele aspecte. Trebuie sa existe in Romania o vointa nationala similara cu a altor tari viticole cu vechi traditii care au stiut sa-si promoveze propriile soiuri si podgorii.

CONTINUITATE. Pepinierele trebuie sa asigure cantitati suficiente de soiuri romanesti de calitate. Daca lipsesc, cultivatorii vor apela la importuri de soiuri straine, favorizand, in timp, disparitia celor autohtone.

Soiurile vechi romanesti sunt o avutie nationala, pentru ca ele au fost si vor ramane o mare atractie turistica. Sunt vinuri pe care vizitatorii straini nu le pot degusta decat in Romania. Pe masura cunoasterii acestor soiuri, cu siguranta, ele vor fi cautate la export.

Vor fi acel "altceva"! Desigur, un mare rol in promovarea vinurilor romanesti il au si "reprezentantele" noastre de peste hotare. Numai ca ele trebuie sa cunoasca bine aspectele legate de viile si vinurile romanesti. Si, nu in ultimul rand, este de dorit ca Romania sa publice multe lucrari in acest domeniu, in limbile de circulatie internationala.

CU MANDRIE. Intra-rea Romaniei in Comunitatea Europeana nu ar trebui si nu trebuie sa fie o sperietoare, cum cred unii viticultori gresit informati. Din contra, prin afirmarea clara a valorii soiurilor vechi romanesti, tara noastra va ocupa locul ce i se cuvine in cadrul international al schimburilor de valori. In acest context, la Bruxelles, romanii se vor putea mandri cu vinul obtinut din soiul Cramposie!

×
Subiecte în articol: romania gastronomie soiuri