Foarte multi oameni care ma intalnesc imi adreseaza intrebari turnate, parca, pe acelasi calapod. "Care este vinul cel mai bun?", "Vinurile romanesti sunt mai bune decat cele straine?". In aceeasi maniera vin si rugaminti : "Spuneti-mi ce vinuri sa aleg, ca nu ma pricep", "Indicati-mi niste vinuri naturale, fara chimicale", "As avea nevoie de un vin bun pentru nunta" si insiruirea poate continua multa vreme.
CATALIN PADURARU - Vinexpert
Cum si de unde sa incep explicatiile mai ales ca vinul, ca si arta, ca si frumosul feminin, are unghiuri subiective de apreciere. Evident, exista un filon principal detectabil si acceptabil de catre toata lumea printr-o constanta a unor repere fixe, prin valori care transced de la particular catre general, printr-o cheie de acces universala. Dincolo de asta, vin notele de personalitate unica, irepetabile si, mai ales, comparabile doar intr-un singur sistem: cel individual. De aceea, pentru a se evita impunerea parerii unor "specialisti", "judecatori" sau "guru" in ale vinurilor, revistele de specialitate, ghidurile mondiale, apeleaza la o formula pe care, cu mare drag, as vrea sa o adoptam si noi. Comentariul criticului de vin este separat cumva de etalonarea simpla, onesta, facuta de un juriu in urma unei degustari oarbe, singurul mod de a evita implicatiile de interes comercial. Genul acesta de arbitraj consemneaza insusirile de baza ale vinului si, in ghidul cumparatorului, apar ca semne grafice, usor de interpretat, un ajutor pentru momentul achizitiei.