Crustacee și moluște, delicatese din mări și oceane

de Andreea Tiron | 15 Mar 2024 • 09:15

Sursa foto: Hepta

Crustaceele cuprind peste 50.000 de specii, chiar dacă noi avem în minte doar racii, crabii și, eventual creveții. De ce fructele de mare sunt recomandate pentru dieta noastră? Se pare că totul are legătură cu carnea lor ușoară. Și cum avem mai ușor acces la această categorie de alimente, o să povestim mai multe despre ele.

Potrivit cumvaplace.ro, denumirea de fructe de mare nu are o corespondență directă în ceea ce numim ”fructe de pădure”, deși este un banc simpatic legat de asta. Fructele de mare sunt o denumire eufemistică, înfrumusețată, a acestor delicatese marine, tocmai pentru că sunt un fel de recompense pe care le primim nu din pământ, de această dată, ci din mări și oceane. Și totuși peștii nu sunt considerați fructe de mare, deși am fi spus că lista cuprinde pești, moluște și crustacee.
Care sunt, totuși, fructele de mare?

Moluștele:

Scoicile sunt o denumire generică pentru moluștele adăpostite într-o cochilie bivalvă și sunt atât de apă dulce, cât și sărată, de râuri ori de lacuri, chiar dacă cele mai des întâlnite sunt cele marine
Midiile se găsesc pe toate malurile de mare și probabil mulți le-ați gustat deja la fermele din Bulgaria sau la cherhanalele noastre. Unii spun că cele belgiene sunt spectaculoase, dar poate doar rețeta de midii franțuzească le face așa. Este celebrul sos de roșii cu usturoi.
Scoicile St.Jacques, simbolul Sfântului Iacob, sunt acele moluște cu marginile dantelate, albe și cărnoase. Nu au nevoie de gătire intensivă, iar riscul este să devină cauciuc dacă sunt prea făcute. Prepararea lor simplă scoate în evidență și gustul cărnii, așadar fără ingrediente sau condimente care să le acopere aroma.
Stridiile sunt scoici considerate de lux. Deși cele de la Mediterană sunt foarte apreciate, există o specie pentru consum și la Marea Neagră. Și pentru curioși, deși stridiile sunt cele care produc perlele, acea specie nu este comestibilă. Cele bune trebuie să aibă în interior puțină apă sărată, altfel trebuie aruncate. De obicei se mănâncă așa, crude, direct din cochilie, cu un strop de zeamă de lămâie și ceapă roșie tocată mărunt.
Calamarii pot fi preparați în multe feluri, de la gril, la rețete cu sos, dar și crud. Poate fi parte a rețetelor de sushi, sashimi și tempura, dar poate fi gătit și pane, înăbușit în sos și servit cu cartofi prăjiți, orez și tăiței.
Sepia are gustul undeva între calamar și caracatiță și consistența foarte densă. Se prepară cam ca și calamarii, la foc iute, pe grătar, în timp scurt. Dacă preferați varianta cu sos, durează aproape 2 ore și se gătește la foc foarte mic.
Caracatița odată frăgezită prin fierbere, poate fi servită fără alte pregătiri. Totuși, e de reținut că este mult mai dură decât cea a altor cefalopode, cum ar fi calamarul sau sepia.

Crustacee

Creveții au intrat demult, deja, și pe piața românească. Îi găsim atât prefierți (sunt cei de culoarea somonului) sau cruzi, iar aici sunt fie proaspeți, fie congelați. Sunt cei de o culoare gri pală. Nu au nevoie de prea mult timp de gătire, câteva minute la foc iute, în ulei de măsline, cu un strop de usturoi și, cine preferă, chili, și sunt perfecți în paste sau cu orez. Pot primi chiar și un pahar cu vin alb în timpul gătirii!
Langustinele sunt asemănătoare cu homarul, dar ceva mai mici și poate chiar un pic mai mustăcioase. Au o carne la fel de albă și un gust apropiat de creveți. Numele le vine din franceză, dar s-ar putea să le găsiți sub denumirea italiană de scampi în multe locuri. Dar, spre deosebire de homari, se gătesc în tigaie ca și creveții, simplu, cu usturoi și ardei iute, nu au nevoie de fierbere. Se scot din cochilie foarte ușor.
Homarii sunt cele mai mari dintre crustaceele pe care le întâlnim în bucătărie și se pregătesc mai degrabă ca și racii sau crabii, într-o oală încăpătoare, cu apă clocotită în care se pun mirodenii. Pentru a-i desface la masă, este nevoie de clești speciali, altfel sunt dificil de spart. Nu au nevoie de sosuri complicate, lămâia este suficient. Și puțină sare. Cel mai căutat este homarul albastru sălbatic, care trăiește în Canalul Mânecii și pe coastele franceze ale Bretaniei. Acest crustaceu poate atinge de la 45 la 60 cm!
Crabii se gătesc la fel, în apă clocotită, cu sare și condimente, între 7 și 20 minute, în funcție de dimensiune. Cea mai gustoasă parte sunt picioarele, apoi cleștii și în final corpul. Picioarele și cleștii se mănâncă mai ușor decât corpul, unde veți avea nevoie de un ciocan special pentru a sparge crusta groasă. Se mănâncă cu mânca, ca toate crustaceele mari.
Racii i-am mai povestit, sunt simplu de preparat, mai ales pentru cei care cumpără și pește viu și îl pregătesc acasă. La fiert ne dăm seama că sunt gata, când sunt roșii. Se poate mânca doar carnea din clești și coadă, restul se aruncă. Corpul se îndepărtează, cu tot cu conținut, printr-o simplă răsucire a capului de coadă. Carnea din coadă este mai ușor de scos decât din clești, datorită structurii.