De Florii? Normal, la... naşa Florica!

Cît timp există o naşă şi un naş, mai ales dacă au nume de “Flori”, e musai să petreci sărbătoarea împreună cu ei şi cu ceilalţi fini mai tineri sau mai... vechi.

Delicioase - Ideale pentru orice masă

Cît timp există o naşă şi un naş, mai ales dacă au nume de “Flori”, e musai să petreci sărbătoarea împreună cu ei şi cu ceilalţi fini mai tineri sau mai... vechi.

Aşa facem şi noi, liota de fini ai naşei Florica, de numele căreia numai în ziua asta ne aducem aminte, pentru că în rest, o cheamă doar Naşa. E drept că unii fini au cam părăsit scena din cauze naturale, dar noi, cei rămaşi, trebuie să continuăm tradiţia. Şi, cum nu cunosc pe toţi “cofinii”, am pus mîna pe telefon şi am sunat-o pe Mariana, o verişoară de-a mea, cofină şi ea, ca să aflu ce şi cum se pregăteşte anul acesta pentru Naşa.

Şi cum spuneam de păstrarea tradiţiei, de la un timp încoace, aceasta s-a modificat, în sensul că ne prezentăm la Naşa cu un cadou şi cu preparate pentru masa la care participăm toţi. Schimbarea s-a produs datorită pensiei de urmaş a Naşei, a vîrstei ei şi a hotărîrii demne de laudă a unor fini care au depăşit standardele unui nivel mediu de salarizare şi de trai. Mai pe înţelesul nostru, au devenit foarte înstăriţi, dar surprinzător, nu au uitat de Naşa!

Deci, ne aliniem, e drept în spatele lor şi facem faţă cum putem şi cu ce avem! Cum ne pricepem! Şi... la priceput... Mde! Mai vedem noi! Am sunat-o pe Mariana şi am aflat că vin şi cei de la Galaţi, aşa că am chemat-o. Mariana s-a înfiinţat, am pus de cafea şi am început a turui ultimele noutăţi de ambele părţi. Întrucît noutăţile ei erau mai noi şi... mai spectaculoase decît ale mele, Mariana a căpătat repede o mină dezamăgită pe care numai cu o votcă şi o salată de macrou afumat am reuşit s-o înseninez.

La cafea şi un lichior de vişine, marcă proprie şi neînregistrată încă, Mariana s-a dezlănţuit, dezvăluindu-mi alte ascunzişuri ale marii familii de fini. Poveşti interesante, dar problema era anexa la cadoul meu, nu ce-i aducea Vasile, patron la Galaţi, şi nici Ghiţă, patron de firmă de construcţii în Spania! Ghiţă îi aducea tot ce trebuie şi pentru masa de Paşti! Foarte bine!, am gîndit eu, după ce am auzit denumiri şi descrieri de tot felul de preparate şi fructe, pe care nu le cunoşteam. Cum verişoara dădea semn că s-ar întinde la descrieri şi sticla cu lichior, i-am zis de-a dreptul că ne vedem la ziua cea mare şi am condus-o la lift. Trebuia să mă concentrez, să fac ceva ce nu vor face ceilalţi.

Trebuia să completez minunile de preparate pe care ei le vor aduce cu ceva la acelaşi nivel. Ceva la care ei nu s-au gîndit! Plină de obidă, scot din cămară un borcănel cu dulceaţă de cireşe amare, să mă răsfăţ puţin şi pun ochii pe... un borcan de ciuperci murate! Ei bine, v-am făcut! Am să vă trag o garnitură de ciuperci umplute şi am să gratinez dovlecei, morcovi şi ţelină, pe care o să le stropesc cu zeamă de lămîie, cu fulgi de usturoi, ghimbir ras şi mărar, de o să vă las în... şi am să vă dau la cap şi cu o salată de ciuperci murate, bine drese cu oţet şi usturoi de or să vă sară capacele!