Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Coboram pe aleea de la intrarea Parcului Naţional, cănd deodată am avut o viziune: uliţa ce urca spre Biserica de lemn Vovidenia, din Luncani, Bacău, străjuită de o parte şi de alta de uimitoarele lucrări ale lui Ion Măric, gigantul picturii naive romăneşti, proverbial pentru modestia şi… hătroşenia sa.
Coboram pe aleea de la intrarea Parcului Naţional, cănd deodată am avut o viziune: uliţa ce urca spre Biserica de lemn Vovidenia, din Luncani, Bacău, străjuită de o parte şi de alta de uimitoarele lucrări ale lui Ion Măric, gigantul picturii naive romăneşti, proverbial pentru modestia şi… hătroşenia sa. "Bădiţa Chagall", cum mai e supranumit prin cercurile inalte ale artei europene, mă-ntămpină cu-aceeaşi plăcută vorbă moldovenească, de care-mi dau seama că mi-a fost tare dor in toţi anii de cănd nu l-am văzut.
"Ce-aţi făcut, bădiţă, in ultimii zece ani?", il intreb după ce ieşim amăndoi din emoţia reintălnirii. Frazele scurte, rostite ca şi cum omul e cuprins de sfială cănd il pui să vorbească despre sine, mă lămuresc rapid care a fost cursul anilor: "In primul rănd, m-am pensionat. Dar nu de la pictură! După pensie, m-am dedicat in intregime artei. Mi-am imbogăţit gama de culoare, mi-a crescut palmaresul. Am plecat in tabere, prin lume. De Paşti am fost la Bruxelles, de Constantin şi Elena am fost la Strasbourg, apoi, vreo trei săptămăni in tabără de pictură la Nantes… Am vizitat muzee, castele, dar nu m-am desprins de inspiraţia satului meu. Cănd mi-e dor, mă retrag pe pănză, in satul meu, povestind despre locurile copilăriei, despre oameni, despre obiceiuri şi datini. Satul meu e o ladă de zestre in care de toate găsesc…".
Gigantul Măric Ascultăndu-l, mi-aduc aminte cele dintăi intrebări pe care i le-am pus, intr-o tabără de pictură naivă, la Slănic Moldova. Ca şi-atunci, il intreb cum se simte cănd sfărşeşte lucrul la un tablou: "Sunt foarte fericit cănd termin de pictat o pănză. Sunt ca Dumnezeu in ziua in care a incheiat de creat lumea: mă aşez in a şaptea zi să mă odihnesc, căci ştiu că lucrul făcut in urmă e bine făcut".
Expoziţia, "inşirată" pe gard, la ceasul Tărgului de Păine, mă duce cu găndul spre un alt moment din trecut: cel in care am păşit intăia oară pragul casei sale - un apartament de bloc, in Bacău - , acolo unde-şi avea şi "atelierul".
Interviul de-atunci mi-a părut foarte uşor de făcut, căci artistul mă pregătise inedit pentru intălnirea noastră: pereţii casei scărilor erau pictaţi cu personaje din fabuloasa sa "mitologie". Vecini, prieteni, neamuri - "povestiţi" in situaţii comice. Pentru această uşurinţă a lui de "a rosti hătroşenii" cu ajutorul culorii şi al penelului, lui Ion Măric i s-a mai spus şi "Creangă al picturii naive". "Casa scării nu mai e cum o ştiţi", mă pune la curent artistul. A trebuit să văruim anul trecut. Dar, cine ştie?, poate o pictez din nou…" Aşa aflu şi rostul (amar) al picturilor de-atunci: "Pusesem o pănză mare, frumoasă, dar mi-au smuls-o cu tot cu cuie de pe perete. Atunci, ce mi-am zis, pictez peretele. Pe ăsta n-au cum să-l ia cu ei!" (Nu ştiu dacă hoţul sau vandalul de-atunci avea habar ce valoroasă pănză furase, căci lucrările lui Ion Măric, azi, se află in colecţii din toate zările lumii, e prezent in albume publicate in străinătate, alături de Chagall şi Picasso, iar marile galerii il cheamă să expună. In Romănia, in schimb, gigantul Măric nu e "profet in ţara lui", aşa cum s-ar cuveni).
Sărbătoarea vinului Anul acesta se pare că rămăne unul consacrat spaţiilor in care marcarea intrării Romăniei in Uniunea Europeană se face cu asiduitate. La 29-30 septembrie, Ion Măric va fi prezent din nou la Bruxelles, la "FÃştes roumaines", organizate de Alliance belge-roumaine, in vreme ce la 7 octombrie francezii se vor bucura să-l aibă din nou oaspete la Strasbourg. Tema majoră a celor două expoziţii - asupra căreia s-a concentrat in ultima perioadă - o reprezintă sărbătoarea vinului. "Sunt născut toamna, la culesul strugurilor, in octombrie. Inspiraţia vine toamna, cănd este cea mai mare bogăţie."
Surpriza pe care le-o va face vizitatorilor celor două expoziţii constă in faptul că, pe lăngă pănzele sale de excepţie, va aduce căni şi ulcele de lut pictate cu inimitabilele sale personaje. Toate subiectele vor face referire la vie, vin şi… beţie. "Imi place să culeg strugurii, să mustuiesc, să pun in butoi, să gust. Dar unii gustă atăt de mult, pănă cad sub masă. Despre aceştia se spune că beau ca porcul, şi-atunci ii infăţişez ca porci. Dar vinul e şi dezlegare la baiere de traistă şi de limbă. E veselie şi omul uită de necazuri. Cel care chefuieşte se mai intămplă insă să ajungă să aibă o doagă lipsă, sau alţii zic că-i trebuie un cerc…"
"Zicerile" satului le pune Ion Măric pe pănză, şi-aşa ajung oamenii să fie injugaţi căte doi ori să umble desculţi că "şi-au băut papucii", alţii "işi iau lumea-n cap", de-i vezi pictaţi cu case, cămpii şi păduri… pe cap. Iar lumea se-nvărte nebună-nebună in pănzele lui, pănă va ajunge ceasul de odihnă.
"Numit in mass-media «campionul portretisticii de sorginte rurală», «un prinţ al artei naive», «geniu al histrionimului in arta naivă» sau «Chagall al picturii populare», artistul răspunde tuturor acestor aprecieri cu o fermecătoare modestie şi, mai ales, cu o inzecită poftă de afirmare"
Ion Parhon,critic
"Ion Măric - un creator hătru de pictură naivă, fermecător de ironic cu năravurile satului"
David Reu,regizor
"Pe «bădiţa Ion» al nostru il găsim oriunde l-am căuta, in rosturile frumoase ale vieţii, in mierlă, in cuc, in iasomie, in «cetirea» de la Ioan, unde cu rafinament, ironie discretă şi umor işi face simţită prezenţa in creaţiile sale"
Vasile Gănju ,preot, Luncani-Bacău
Citește pe Antena3.ro
