Delia Panait, si exceptia care confirma regula

Am fost la Gradina Zoologica! Vrei sa stii ce s-a intamplat la Gradina Zoologica? Atunci sa-ti spun si de ce m-am dus acolo... Dar mai intai sa-ti povestesc altceva... Cea despre care vreau sa-ti povestesc este Delia. Am fost la Gradina Zoologica! Vrei sa stii ce s-a intamplat la Gradina Zoologica? Atunci sa-ti spun si de ce m-am dus acolo... Dar mai intai sa-ti povestesc altceva... Cea despre care vreau sa-ti povestesc este Delia. Simpatica, desteapta, haioasa, ceva de milioane si jumatate...

"Primul experiment in bucatarie l-am facut, evident, de foame. Am incercat sa tai paine. Dar, normal, o data cu painea mi-am ciopartit si degetele"

Ce ti-am spus eu! Da’ mai stiu eu pe cineva care-si da si sangele pentru arta!

"Dupa care am vrut sa-mi fac o omleta asa cum vazusem la mama, numai ca nu stiam ce sa fac cu coaja de la oua", rade. "Ei, nu chiar! Dar adevarul este ca le-am spart, le-am batut, numai ca nu stiam ca trebuie pus si ulei in tigaie. Asa ca iti dai seama ce-a iesit! Asta a fost prima si ultima mea experienta culinara, care a lasat, dupa cum inca se mai vede, sechele adanci. Si de atunci, nu stiu cum se face ca am mereu in jurul meu numai oameni care au grija de mine in privinta asta. Adica bucatari, ospatari si, slava Domnului, hot-dog-ul si hamburger-ul. Junk-food, stiu. Dar cand nu vreau asta, atunci trec pe salate, ceea ce se intampla destul de des. Nu ma intreba ce am acum in frigider, ca realmente nu stiu. La mine se coboara niste scari pana in bucatarie. Pot trece si doua saptamani fara sa fi vazut bucataria. Asa ca vreau sa subliniez ca acum fac o exceptie si ca ma vezi intr-o ipostaza in care nu cred sa ma mai vada cineva prea curand! Nu de alta, dar sa nu care cumva sa se obisnuiasca!"

O felie de portocala vrea pesemne sa se razbune pe cineva, ca nu-i prieste inghetata, probabil, si-i casuna pe mine. Ma priveste fix in ochi si, cand mi-era lumea mai draga, azvarle cu nerusinare cativa stropi. Dulcele venin, ar spune poetul, dar numai de poezie nu-mi arde (mai degraba ochiul, si-nca rau!) acum mie!

"Dar sunt experta in friganele", incearca sa-mi ia acreala din priviri Delia. "N-am gasit pana acum un loc in care sa le mananc, asa ca mi le prepar singura. Muream de pofta, mama nu era, iar la restaurant nu poti sa ceri asa ceva... Nevoia. Oricum, sunt foarte simplu de facut, paine cu ou si, daca-ti place, cu putin zahar deasupra." Merg de minune cu mazare, imi aduc eu aminte, chiar daca a cam trecut ceva timp de cand imi facea bunica mea. Deci paine am, oua, vreo doua-trei.. A, zahar, sa cumpar...

"De altfel, nici nu-mi place sa mananc", imi da peste cap socotelile Delia.

Traiasca mama!

"Alaltaieri, pe la zece seara, mi-am dat seama ca nu mancasem nimic toata ziua. Si asa mi se intampla mai mereu. Mai ales vara. Dar, daca tot mananc, prefer bucataria traditionala romaneasca sau italieneasca. Si nu sunt dispusa sa caut noutati.

Am fost de curand in China si am murit de foame. Am incercat sa mananc cate ceva. Un pui Shanghai, pui cu alune, dar degeaba. Colegi de-ai mei care mananca in Romania cu regularitate la restaurantele cu bucatarie specifica au fost teribil de placut surprinsi, mai ales ca, desi in meniu era trecut acelasi nume, produsul diferea enorm ca gust. Aveau impresia ca mananca ceva ce n-au mai mancat in viata lor. De vina erau probabil ingredientele. Ca stii cum se spune in China: tot ce e in aer, pe pamant, sub pamant si in apa, in afara de avion, masina, metrou si submarin, se mananca!"

Dar nu-i timpul pierdut, zic eu! Parca si vad intr-o carte de bucate dupa ce se mai rotunjeste inca un miliard pe acolo: anvelope de tractor Shanghai, bujii de Trabant in sos picant, supa de carapace de submarin, cabluri prajite cu urechi de pres de Boeing 707. Sau, pentru turistii indragostiti de bucataria internationala: penne rigatte con piulitza fresca, pizza alle foglie di elicoptero sau radiator de Wartburg flamb... in sos de miere! Ca desert, fireste, suc de baterii, usor si acidulat, iar in loc de felia de portocala, un capac de carburator!

"In schimb, in Statele Unite, am trait foarte bine!"

Pardon?! Abia ma incalzisem si trecem la antipozi?! Ma rog, fie...

"Au o bucatarie mixta extraordinara, din care am avut ce alege. Am gasit chiar si ceea ce-mi place mie foarte mult, si numai asta imi place sa mananc la pranz: supa de pui strecurata. Fara carne, fara verdeata, doar supa.

In rest, traiasca mama! Doar la ea mananc mancare gatita. O data la sase luni ajung acasa la Fagaras, dar imi face de toate! Ma intorc de fiecare data in Bucuresti cu cateva kilograme in plus. Asta si pentru ca sunt o pofticioasa, in fond, iar mama gateste incredibil de bine.

Oricum, asta demonstreaza cat de prost m-am invatat la Bucuresti. Chiar imi aduc aminte de o intamplare haioasa in felul ei.

Eram acasa la Fagaras. Abia ma trezisem si luasem din frigider cateva galuste cu prune facute de mama de cu seara. E o experta! Imi pusesem cateva pe farfurie si ma invarteam prin casa cautand cuptorul cu microunde, de care mama, evident, nu are nevoie. Asa a trait o viata. Dar eu ma ambitionam sa-l caut. N-am dat de el, asa ca, adormita cum eram, o caut s-o intreb unde l-a pus. "Pai noi n-avem asa ceva!", imi raspunde ea. "Lasa ca ti le incalzeste mama..." Adica, din nou, traiasca mama!

Atat de prost m-am invatat! Dar sa nu crezi ca eu fac cine stie ce la cuptorul cu microunde. Pun o felie de paine, cascaval, niste sunca si gata! A, si popcorn, cand vine vorba de vreun film! Si ceai, cand mi-e lene sa fierb apa. Atat."

Desertul e gata! Eu m-am pregatit din timp si mi-am ales o lingurita boiereasca.

"Reteta asta, V.V. Fantasy, cum am denumit-o eu, prietenii stiu de ce, e chiar usoara, mai ales ca-mi place produsul finit." Pe asta o cred! Pe cuvantul meu! Marturie sta si lingurita! (Asta, daca o convingi tu sa vorbeasca!)
Ei, ce zici?
Eu?
Iti place? Prietenii stiu de ce!

PROVOCARI Nu-mi place sa vorbesc prea mult despre ceea ce fac sau am de gand sa fac. Eu sunt adepta lucrurilor facute, nu spuse, asa ca niciodata nu vorbesc despre proiectele la care lucrez. Incerc sa raman fidela acestui principiu. Pot doar sa spun ca tot ce am facut a fost din pasiune. Drept dovada, de vreun an si jumatate sunt indragostita de radio. Nu l-am inselat inca. Poate o voi face acceptand o provocare, feminina de data asta, televiziunea. Am jucat intr-un film si ar fi minunat daca experienta s-ar repeta. Dar datorita sau din vina prietenilor pe care ii am in jur, teatrul, pe care l-am iubit mereu, ma atrage din ce in ce mai mult. Nu se stie niciodata... Dar acum incerc sa ma concentrez mai mult pe radio. De saptamana viitoare o sa intru pe post. E o responsabilitate uriasa. Conteaza ce spui, cum spui, cand spui si toate astea nu mai pot fi sterse, pur si simplu! In rest, muzica. Abia acum cred ca se naste Delia cea adevarata!

V.V. Fantasy

Pentru doua portii avem nevoie de un pepene galben mic, un cocteil de fructe la cutie sau, si mai bine, ce fructe proaspete preferam, dar sunt esentiale ananasul si piersicile, pentru contrastul placut al gusturilor, si strugurii sau capsunele pentru decor, inghetata de vanilie, putin rom (sau mai mult, hac!) si frisca. Taiem pepenele in jumatati egale (ca sa demonstram ce altruisti suntem), scoatem samburii (logic!) si scobim vartos in carnea zemoasa ca sa facem loc celor de mai sus cu toata pofta insiruite si a altora pe care unii ar considera nedrept sa le neglijam. Punem un strat de fructe, pe care apoi il acoperim cu inghetata doar ca sa putem pune deasupra alte fructe. Turnam frisca din plin si decoram. SFAT Dati portia mai mica altuia!