Draga s-a întors acasă

IMPRESIONANTĂ ● Stîrneşte curiozitatea şi satisface cerinţele
Acum ceva vreme, prietena mea Draga s-a dus la sora ei în "State". Aşa... de-o invitaţie, de un dor, de-o curiozitate, de-o... naiba ştie de ce!

IMPRESIONANTĂ ● Stîrneşte curiozitatea şi satisface cerinţele
Acum ceva vreme, prietena mea Draga s-a dus la sora ei în "State". Aşa... de-o invitaţie, de un dor, de-o curiozitate, de-o... naiba ştie de ce!

Dar ceva s-a întîmplat cu ea, pentru că e schimbată şi am de gînd să aflu ce are. I-am tras doi pumni în uşa încuiată, lucru pe care nu-l mai făcuse pînă acum şi am poftit-o pe la mine. Deci, teamă de hoţi? Şi-a făcut apariţia prin a suna la uşă! Ea suna! Ea care intra direct pentru că uşa e descuiată! Ciudat era şi felul în care se strecura pe hol, de parcă se lăţise şi nu mai încăpea. Probleme cu ochii? Vede lucrurile prea aproape? Cînd i-am zis să intre, cu veselie în glas, a tresărit! Frică de zgomot? A intrat direct în sufragerie şi s-a aşezat cuminte pe un fotoliu, altul decît cel pe care-l prefera! şi-a uitat o parte din obiceiuri?!

Mi-a spus că da, că mai are probleme cu fusul orar şi că... A început să plîngă. M-am speriat şi am cuprins-o cu braţele. Am lăsat-o să-şi revină. Mi-a spus că miroase a ceva bun, dar eu i-am spus, scurt, să înceapă cu momentul plecării. A oftat şi apoi s-a pus pe turuit. În timp ce ea vorbea, mai dădeam fuga la bucătărie să verific cuptorul şi să mai aduc ceva de-o gustare, de-o ţuiculiţă de-a mea. Le-a gustat pe toate şi nu se mai sătura. Oare o fi stat nemîncată? După un timp, a ajuns să-mi povestească ce bine era aranjată casa soră-sii. Am oprit-o şi am împins-o, ca de obicei, în bucătărie ca să mîncăm de prînz. Înfuleca încîntată din bucatele de pe masă. La dracu! Începuse să mă enerveze! Gînduri negre îmi dădeau tîrcoale. Supa era minunată, raţa era divină, varza era ceva de vis! Vinul meu era un elixir de care nu se mai sătura să-l ţocăne cîte puţin, de parcă ar fi fost drămuit! Doamne, mă gîndeam la ce-i mai rău!  

Am trecut iar în sufragerie, dar nu înainte de a scoate din cuptor tarta cu pere, caise şi smîntînă pe care ea o considera divină. Amuşina, acum fără teamă, aşa cum făcea şi înainte de plecare. Hait! Înseamnă că îşi revine, tresării eu cu nădejdea în suflet. În sufragerie a început să mă întrebe dacă am făcut aluatul dintr-o cană şi jumătate cu făină, un pachet de unt, o jumătate cană cu zahăr pudră, un ou şi un praf de sare. Da, aşa am făcut, i-am zis fericită. "Iar caisele, 500 g şi două pere... le-ai curăţat şi feliat?", mă întrebă ea. "Ai pus zahăr în smîntîna turnată peste feliile de fructe? Ai curăţat frumos para din centrul tartei? Ai tapetat-o cu zahăr pudră? Poţi să-mi dai mie toată tarta?", mă întrebă ea şi începu să rîdă de mutra interzisă pe care o făcusem. Ceva nu era în regulă cu ea! Aflu eu!