PAGINA DULCETURILOR
Primii oameni care s-au bucurat de gustul deosebit al dulcetii au fost locuitorii din Orientul Mijlociu. Acum cateva sute de ani ei au gasit o metoda de conservare a fructelor, pregatind dulceata, dar si peltea, din zahar de trestie.
Cavalerii cruciati nu au ramas indiferenti la inedita savoare si au adus-o cu ei in Europa, spre sfarsitul Evului Mediu. Pana in zilele noastre, dulceata a trecut printr-o serie de transformari, trecand chiar de la statutul unic de desert la cel de... garnitura pentru fripturi. O informatie interesanta: celebrul pictor spaniol Joan Mir" (1893-1983) a fost inspirat in crearea tabloului "Nasterea lumii" de o pata accidentala de dulceata de mure. Deschizand o carte de bucate, descoperim zeci de retete cu dulceturi, gemuri sau peltele. Printre cele deja consacrate (dulceata de capsuni, visine, cirese, caise sau prune) se afla si unele pe care le gasim mai greu in borcanele din camara sau in rafturile magazinelor. Dulceata de pepene galben aduce intr-o lingurita o parte din caldura si din lumina verii. Pentru succesul acestei retete aveti nevoie de un pepene galben (cam de un kg), copt doar pe jumatate.
Dupa ce se curata de coaja si se indeparteaza semintele, se taie in cubulete. Se oparesc intr-o oala cu doi litri de apa si 250 ml de otet. Dupa ce s-au inmuiat putin, bucatile de pepene se strecoara si se spala sub un jet de apa rece. Intr-un alt vas se obtine un sirop din doua cani cu apa, un kg de zahar, zeama de la o lamaie si 3 pliculete cu zahar vanilinat. In siropul bine legat se pun bucatile de pepene. Se fierbe dulceata, luand din cand in cand spuma. Cand s-a legat suficient, se ia de pe foc. Se pune in borcane, dupa ce s-a racit. Daca friptura v-a iesit fantastic de bine si nu stiti ce garnitura i s-ar potrivi, puteti opta pentru o dulceata picanta. Pentru a o prepara aveti nevoie de cate o jumatate de kg de caise, pere si ceapa verde. Perele se curata de coaja si se taie in patru. Caisele se taie in doua, iar ceapa se toaca. Intr-o oala se incing 200 g de unt si se fierb inabusit, la foc mic, fructele si ceapa. Dupa ce s-a format o pasta, se adauga 100 g de stafide, 250 g de zahar, 3 cuisoare, 250 ml de otet, sucul de la doua lamai si o lingurita cu boia dulce. Se mai lasa la fiert inca 20 de minute.
REPERE
|
repere
De obicei, la prepararea dulceturilor, se pastreaza un echilibru intre cantitatea de fructe si cea de zahar. Pentru ca dulceata sa se inchege, temperatura compozitiei trebuie sa ajunga la 140ÃC. La aceasta temperatura, acizii din fructe si pectina intra in reactie cu zaharul. Cum multe gospodine nu au la indemana un termometru, "ghicesc" momentul in care dulceata este legata, punand cateva picaturi pe o farfurie pentru a vedea ce se intampla. Daca raman nemiscate si nu se preling, e semn ca dulceata este gata. Pectina continuta de fructe determina rapiditatea cu care dulceata se leaga. Dulceata obtinuta din fructe precum coacazele, citricele, merele sau zmeura se incheaga foarte repede. Nu acelasi lucru se poate spune si despre cea de
mure si de capsuni.
|
CAIET DE RETETE
| ||||||
DULCEATA DE NUCIDULCEATA DE STRUGURIDULCEATA DE CAISE |
Citește pe Antena3.ro