Duminica, la Sosea - La fiecare sfarsit de saptamana, bucurestenii ieseau la promenada

Recent, reluand lectura unor scrieri ale unui doct istoric al Bucurestilor, George Potra, despre calatorii straini care au poposit in acest oras, aflat la rascrucea imperiilor, m-am inchipuit si eu spectator la Sosea.

Aflata in prelungirea Podului Mogosoaiei (Calea Victoriei de astazi), Soseaua Kiseleff poarta numele guvernatorului Principatelor Romane (intre anii 1829 si 1834) si a fost botezata astfel de Divan, care l-a naturalizat la 18 martie 1841, pentru meritele sale de edil al urbei valahe.

Sa ne imaginam. E duminica. Ora doua dupa-amiaza. Protipendada orasului iese la promenada. Echipaje luxoase, cai focosi (albi, roibi, negri) si vizitii pitoresti sunt manifestarile de orgolii ale stapanilor si prilej de desfatare si barfa ale privitorilor. Fiecare familie cu stare are echipajul propriu, iar marii boieri, ofiteri superiori si o parte din medici aveau cate doua randuri. Cei care nu-si permiteau luxul sa ajunga la Sosea cu propriile calesti angajau una din cele 400 de trasuri (erau pe categorii) ale Capitalei, stationate in fata monumentalei cladiri a Teatrului National, vizavi de Hotelul Continental.

ANIMATIE. Pentru o plimbare cu o trasura mai buna, timp de o ora, aveai de platit 60 fileri (un filer insemna o centima, un ban - era moneda obisnuita pe vremea ocupatiei austriece) si doar 20 fileri cu una de clasa a treia. Erau trasuri produse in ateliere europene recunoscute (italiene, frantuzesti, austriece, rusesti), unele mai frumoase ca altele. Conducatorii bidiviilor, vizitii, erau imbracati cu mantii captusite cu matase, de diferite culori, imbodobite cu fireturi si brandeburguri aurite.

PLIMBARE. La sosea se ajunge cu trasura

Nelipsita era si fanfara militara. Cei mai multi "actori" ramaneau in trasuri, multumiti sa-si "clateasca" privirea si sa fie admirati de "gura-casca". Altii se plimbau pe aleile parcului, adunandu-se apoi la "Bufet". In acest loc a existat prin anii 1881-1883 o gradina de petrecere, "Jardin des fleurs". Mai tarziu, in anul 1892, s-a construit cladirea "Bufetului?", opera arhitectului Ion Mincu, o copie fidela a "Casei romanesti" prezentata la Expozitia Universala de la Paris, din anul 1899. Alaturi de elementele de ceramica romaneasca, pe frontispiciul cladirii au fost trecute si numele unor vestite podgorii: Cotnari, Dragasani, Faraoane, Nicoresti, Odobesti, Panciu, Vartescoiu.

DESFATARE. Cu ce se delectau "plimbaretii" duminica la "Bufet". De obicei, se ocupau in primul rand mesele din apropierea lautarilor. Unii comeseni comandau pur si simplu o halba cu bere (costa 50 de bani), ca sa-si potoleasca setea. Altii doreau si cate ceva "de-ale gurii", cum ar fi: bors cu mamaliguta, tocanita, ghiveci. Nu lipseau preparatele la gratar: mici, carnati, pastrama, fleici si alte "fineturi" din bucataria traditionala. La desert cornuri, fisticuri si alune. Toate stropite din belsug cu vinuri de calitate, de la podgoriile amintite mai sus. Se discuta, se comenta, se barfea, dar se si manca.

ATMOSFERA. Nelipsit era taraful de lautari. Grigoras Dinicu, un rapsod cu licenta a Conservatorului din Bucuresti, canta auditoriului atat muzica autentica populara romaneasca si lautareasca, compozitii proprii (Hora Staccato), cat si Paganini, Bach etc. De altfel, aici la "Bufet", a fost primul sau angajament ca lautar. Datorita lui veneau aici sa-l asculte: Constantin Bacalbasa, Radu D. Rosetti, Ilarie Chendi, Alexandru Vlahuta si multi altii. Asa a fost... Soseaua Kiseleff exista, "Bufetul" a devenit Restaurantul "Doina". Lipsesc trasurile, mirosul cailor. Avem automobile si smogul produs de ele. Dar cine stie... Poate edilii Capitalei si intreprinzatorii din turism ne vor da prilejul sa spunem: "E duminica, ora doua, hai la o promenada la Sosea!".

INCANTARE "Pe mai multe alei stralucesc echipagii impecabile, in care cucoane si domni imbracati bogat se lasa umbriti de arborii ce stau aproape unul de altul" W. Derblich - ofiter austriac

RASUNET "Doua orchestre cantau alternativ, ulani cu stegulete erau asezati in mijlocul soselei pentru a pastra ordinea trasurilor si a calaretilor… pe ambele margini era un adevarat fluviu de plimbatori" Richard Kunisch - calator german

BORS

INGREDIENTE: 1 l apa, 1 l bors, o ceapa, o telina, un morcov, o radacina patrunjel, 4 rosii, 4 fire tarhon, 3 cartofi, o lingurita faina, 2-3 linguri ulei, verdeata tocata, un ou, sare. PREPARARE: Zarzavatul curatat si spalat se taie marunt si se prajeste usor in ulei, adaugand la urma si faina. Se adauga apa, cartofii taiati in bucati mari si se lasa sa fiarba 15 minute. Se pun apoi rosiile curatate de pielita si taiate felii, sare si frunzele de tarhon. Se lasa sa mai fiarba acoperit pana cand cartofii sunt gata, apoi se adauga borsul clocotit si, dupa ce a mai dat un clocot, se pune verdeata si se drege cu ou. Se serveste cu mamaliguta.

PRAJITURA VIENEZA

INGREDIENTE: 200 g faina, 120 g unt sau margarina, 330 g zahar, 7 oua, un pachetel praf de copt, un borcan cu gem (400 g), 250 g nuca macinata. PREPARARE: Se framanta faina cu untul (margarina), 80 g zahar, oul, praful de copt. Apoi, compozitia se asaza intr-o tava unsa cu ulei (margarina) si tapetata cu faina. Aceasta compozitie are o consistenta moale. Deasupra se unge cu gem (un borcan de 400 g ). Peste toate acestea se toarna urmatoarea compozitie: sase albusuri se bat spuma cu 250 g zahar, se incorporeaza pe rand sase galbenusuri, dupa care se amesteca impreuna cu 250 g nuca macinata. Tava cu cele trei compozitii, una peste alta, se pune la copt. Dupa ce s-a copt, se lasa la racit si se toarna deasupra o glazura de ciocolata. Glazura: un pahar cu apa (200 ml) se fierbe impreuna cu 250 g zahar pana se leaga. Se ia de pe foc si se pun doua linguri de cafea lichida, doua linguri de rom, doua linguri de cacao si 100 g de unt. Glazura se toarna peste prajitura cand este putin calda. Prajitura este mai gustoasa a doua zi de la preparare.