Emilian Onciu - Stiu sa mananc

Stiti povestea cu muntele si Mahomed? Pai, ca sa fie mai clar, inainte a venit muntele la Mahomed. Adica Emilian Onciu ne-a cantat la Costinesti. Acum era timpul sa se duca si Mahomed la munte. Deci, ca sa folosesc o formula consacrata, "buna seara, Satu Mare!". Cam impropriu spus totusi, tinand cont de faptul ca am dat portile orasului de pereti de le-au sarit balamalele abia in zori. (Asa vor explica arheologii de ce aceasta cetate nu mai are porti!) O viata are omu’!

Nehotarat inca daca mi-e mai mult somn decat foame, ajung (dupa cateva cafele la birt, ca doar nu puteam sa scol omul la ora aia) la usa impricinatului. Zambitor (teribila ora sa te prinda cu zambetul pe buze!), Emilian Onciu nu ma ajuta defel sa ma hotarasc. Ma pofteste sa-mi odihnesc istovitele ciolane pe o canapea moale, dar imi pune in fata o uriasa portie de cus-cus si vreo cateva copane de pui.

Ca sa nu ma faca sa ma simt prost ca infulec fara o vorba (de, nevoile trupesti), Emilian se pune pe vorbe gurmande.

"Cred ca mai tin minte bucataria bunicii mele din partea mamei. Mergeam la Caraseu, de unde sunt si eu. Avea o bucatarie mai la o parte de casa, cu un plot, cum se zice la noi, adica o plita si ce mai tin minte e ca de cate ori mergeam acolo, o faceam neanuntati. Nu erau asa de multe telefoane. Si cum ajungeam, primul indemn era «haideti la masa». Ori mancam mamaliga cu branza si cu multa smantana, ca stia ca-mi place mie, ori rapota, adica papara. Astea se faceau cat mai repede ca sa ne fie burta plina, dupa care ne trimiteau pe noi copiii in gradina la un regal de fructe, legume, ce ne pica noua bine."

Din viteza, caci sunt un om de actiune cand vine vorba de mancare, imi pica furculita pe jos. Gazda buna, Emilian imi aduce alta. Intre timp eu imi indrept spatele intepenit de bancheta masinii cu niste miscari de gimnastica invatate de la un anume Gargantua, numai bune sa le faci fara sa te mai ridici de la masa.

"Nu am de unde sa stiu daca ar fi putut sa-mi placa bucatareala. Am fost descurajat de la prima incercare. Cand am facut primul meu ceai, bunica mi-a spus sa iau putin intre degete si sa pun in apa fiarta. Dar cum eu am degetele mai late, am facut un ceai negru de mi s-a spus ca vreau s-o otravesc.

Nu stiu sa fac decat ceai. Cand le e foame fetelor si sotia mea e la serviciu, ma mai aventurez sa prepar niste ochiuri. Dar de regula mai e intotdeauna ceva prin frigider, asa ca «talentul» asta nu prea am cand sa-l folosesc. Ultima data cand am facut ochiuri cred ca a fost acum doi ani!

Eu stiu sa mananc. In rest, cum se face"...

"Acum, sa nu crezi ca sunt un mofturos", ma asigura, nu stiu de ce, Emilian. "Chiar nu sunt. As spune mai degraba ca sunt adaptabil. Iar asta se aplica numai la mancare. Pe langa muzica, fac si radio, am lucrat si in televiziune, scriu.

Prin ’90-’91 colaboram cu ziare din Bucuresti. Ar fi fost un moment bun sa raman acolo. Dar aia a fost exact perioada in care preturile au inceput sa creasca vertiginos. A fost o explozie, dar noi ramaseseram cu aceleasi salarii. Cei la care lucram n-au putut tine pasul, asa ca am venit acasa. Desi eu ma obisnuisem acolo, aveam deja niste legaturi facute, a trebuit sa renunt. Ca sa fiu sincer, regret des ca n-am ramas. Dar e bine si aici. Satu-Mare e un oras in care se poate trai. In orice caz, e mult mai multa liniste. Dar se intampla suficiente cat sa mai am si eu ce scrie prin ziar.

Oricum, in Satu-Mare exista multe talente si o dorinta de a face arta cum rar s-a mai intalnit. Abia ce s-a incheiat Festivalul Verii «SAMFEST 2005». Din iulie pana in septembrie s-a facut teatru in aer liber, s-a cantat folk, muzica medievala, jazz, muzica populara, muzica electronica, rock... Au venit nume mari. Iar daca spun doar Mircea Vintila, Johnny Raducanu, Tavitian, e clar pentru toata lumea care a fost amploarea lucrurilor care s-au petrecut aici. Am cantat si noi, eu cu Octavian Bud. Avem o trupa impreuna cu Magda Puscas, cu Vali Moldovan, cu Ghita Danciu, cu Vasile Mardare, cu care cantam toate piesele care ne-au consacrat pe fiecare, dar si multe compozitii noi. Am avut concerte la Ardud, la zilele orasului, la Sighet, la Baia Mare, la Zilele Negrestiului, la Costinesti. Acum urmeaza un spectacol la Chisinau dedicat strangerii de fonduri pentru bolnavii de cancer. La intoarcere ne oprim la Iasi pentru un alt concert. Deci nu stam. Planuim pana in iarna si un alt album impreuna cu Tatiana Stepa, Magda Puscas si «Orizont ’77», in tonul «5 x 4», cel deja aparut.

In rest, am o familie de care sunt tare mandru, doua fete pe care sper sa apuc sa le vad maritate si sa-mi tin si eu nepotii in brate. Sincer, cred ca sunt oaia neagra a familiei. Toti au baieti, numai eu am facut fete. Dar se spune ca un barbat adevarat face fete, asa ca..."

Daca v-as spune ca m-am infruptat din muraturi, pun ramasag ca nu prea m-ati crede. Asa ca, in schimb, am sa recunosc cu sinceritatea care m-a consacrat printre cunoscuti ca am mai cerut o portie de cus-cus cu un ditai copan de pui. Asta numa’ asa, ca sa va fac pofta!

SACRIFICII

"Folkul a dat posibilitatea oricarui om care avea ceva de spus despre lumea asta sa apara pe o scena si s-o faca. Acum, cu un calculator, ai facut un album. Confectionezi muzica, tragi o voce si faci playback. E totusi si asta o sansa. Important e s-o folosesti cu cap. Iar cand decizi ca asta va fi viata ta, trebuie sa-ti placa. Atunci nici un sacrificiu nu e prea mare. Asta cu conditia sa ai ceva de spus! Eu asta am incercat sa fac. Nici nu stiam ca ce cant eu e folk. Am aflat asta tarziu, cand Gigi Molnar de la grupul «Cetatea» mi-a spus sa vin la Cenaclul Flacara. De altfel, eu am urcat pentru prima data pe scena doar ca sa nu-mi incalc o promisiune facuta unor prieteni la o cafea. Ei deja cantau si am promis ca la urmatorul concert am sa apar si eu cu ei. Pana atunci doar alor mei le mai aratam ce compusesem. Si tata, si mama erau muzicieni, asa ca aveam parte de o critica avizata. Compusesem mult pana atunci, dar nu avusesem ocazia sa apar in public. Aveam deja o varsta, tinand cont ca prin ’81-’82 am ajuns in Cenaclul Flacara, dar n-avea importanta. Simteam ca ce am eu de spus trebuie auzit. E esential!"

VINETE IMPANATE IN OTET

Se aleg vinete tinere, se taie codita si se despica in lung pe ambele parti, dar nu de tot. Se oparesc in apa clocotita. Se scot si se asaza pe un fund de lemn, iar peste ele se pune un alt fund cu greutati deasupra. Se pregateste zarzavatul, taind mocovii ca fideaua, patrunjelul, telina, varza, ardeii verzi in proportiile dorite. Se freaca zarzavaturile cu putina sare, adaugand cativa catei de usturoi si putina frunza de telina tocata. Dupa ce introducem umplutura, legam vinetele cu cozi de telina oparite. Se asaza randuri in borcan. Deasupra se toarna otet fiert cu sare si racorit, in proportie de 40 g de sare la un litru de otet.