Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Despre Coreea de Sud se spune că are cea mai pură apă din lume. Şi e atât de... gustoasă, încât ai putea să te saturi numai bând o cană cu apă. Poţi spune chiar că apa aceea o... mănânci, nu o bei. Cu toate acestea, ca peste tot pe continentul asiatic, o cană cu ceai nu e de refuzat.
"Modul în care se prepară ceaiul a evoluat din timpurile străvechi până astăzi", avea să ne spună Excelenţa Sa, dl Lee Kwang Jae, ambasadorul Republicii Coreea de Sud, în timpul întâlnirii pe care am avut-o cu domnia sa la sediul ambasadei.
"Ceremonialul servirii este aproape la fel ca şi în alte ţări asiatice, dar apar şi caractere distinctive. Spre exemplu, în templele budiste, el este foarte precis, strict - cum se consumă, cum se serveşte, cum se prepară. Eu lucrez în serviciile publice şi foarte rar am şansa de a servi ceai, dar vreau să vă spun că acest ceremonial este uimitor. E un mod de a-ţi găsi pacea, liniştea, doar savurând ceaiul. Îţi place aroma şi chiar descoperi idei când îl serveşti sau îl prepari".
Şi ne spunea toate acestea în vreme ce sorbeam, în acelaşi ritm, din ceştile pline cu ceai pe care ni le oferise consilierul cultural al ambasadei, dl Lee Yongil. "E ceai din ginseng!", ne îmbiaseră ei binevoitori. Are o culoare galben intens şi o aromă puternică. Pare că toate condimentele tari ale Asiei s-au adunat în parfumul acestui ceai, al cărui caracter revigorant aveam să îl simţim pe dată. "Pentru noi, aici, la Bucureşti, este greu să găsim ingredientele necesare acestui ceai", ni se spune.
"Trebuie să le aducem cu noi..." - câteva cutii cu pulbere de ginseng sunt importante pentru un coreean aflat departe de casă dacă doreşte să regăsească în fragranţele cănii cu ceai parfumul serilor de toamnă târzie de acasă...
Antidot pentru bucate picante
De câte ori, mâncând un preparat foarte condimentat, nu am simţit că ne ia gura foc şi ne-am "aruncat" asupra primei căni cu apă (sau cu orice alt lichid suficient de răcoritor)!... Ei bine, pentru a nu ştiu câta oară, gastronomii Orientului mi-au demonstrat că este o greşeală. Vă spuneam anul trecut despre terciul de tapioca, cu lapte de cocos şi zahăr de palmier al bucătarilor malaysieni, care m-a răcorit pe dată, după "arzătoarele" mâncăruri ale acelei ţări.
Ei bine, săptămâna trecută, la Festivalul Gastronomiei Coreene, aveam să mai primesc o "lecţie". Perele albe şi roşii, în care fuseseră înfipte boabe de piper, fierte într-un sos condimentat cu ghimbir, aveau de asemenea darul de a face uitate toate "focurile" bucatelor picante... Cât de picante? Puteţi afla dând pagina.
