Gastronomia ca salvare

Citeam recent, intr-o revista literara, cateva scrisori inedite ale lui Sadoveanu, catre un anonim, in care marturisea ca-si gaseste refugiul in pescuit.

Cred ca si lumea noastra agitata si-a gasit o salvare, un refugiu, in gastronomie. Am urmarit oameni de varii conditii si varste, cu mentalitati diverse, cu posibilitati materiale diferite: cu totii tresareau placut la auzul conversatiilor despre bucatarie. Si am ajuns la concluzia ca arta culinara a devenit mai mult decat o preocupare a gurmanzilor, a devenit un refugiu. Chiar si gazetele serioase, ori rubricile tv de stiri nu mai supravietuiesc fara desele trimiteri in spatiul cuhniei.

Iata cateva exemple

Am aflat dintr-o gazeta meniul casatoriei regale spaniole: jambon crud de Andaluzia, piure de cartofi cu crabi, tarte cu morun, foietaj de fructe de mare pe pat de pere si legume fine, clapon la cuptor, in fine, un tort de 170 de kilograme! S-au baut vinuri seci de Jerez, vinuri albe din Galitia, spumante frantuzesti si muscaturi de colectie. Mai aproape de noi, la Cracovia, pasionatii s-au adunat la traditionalul festival al supelor. Participantii erau obligati sa pregateasca minimum 10 litri de supa; cracovienii au sorbit nu mai putin de 2.000 de litri! La New York, in meniul Hotelului Le Parker Meridien a aparut cea mai scumpa omleta din lume: costa 1.000 de dolari si contine, pe langa oua, homar si caviar.

Imi amintesc de minunatul gourmet, regizorul Mihai Berechet, cel care mi-a destainuit nu cu mult inainte de-a trece la cele vesnice ca atunci cand avea 5 ani, in timp ce toti copiii se rugau de bunici sa le citeasca povesti, el cerea cartea de bucate! La 12 ani stia pe dinafara Sanda Marin… S-auzim de bine!

CARTE

Gastronomia facea parte si din preocuparile marilor scriitori. Am fost la Trifesti, la Casa memoriala a lui Negruzzi, unde s-a inaugurat volumul "200 de retete cercate de bucate, prajituri si alte trebi gospodaresti" scris de tandemul Kogalniceanu - Negruzzi. In calitate de invitat, am tinut un scurt discurs, alaturi de editor. La intalnire a fost prezenta si doamna Noemi Bomher (care cu sart glasuit-a despre opera). Am fost nespus de bucuros sa observ ca o seama de oameni (oarecum) seriosi, ascultau cu indimenticabila placere retete din bunii si pofticiosii nostri clasici.