Gazpacho - Răcoritoare şi apetisantă

In zilele fierbinţi de vară, ce poate fi mai savuros decăt o supă uşoară, rece şi cu multe legume? Dacă adăugăm la aceasta un nume exotic şi o poveste pe măsură, vă veţi da seama de ce trebuie să o incercaţi.

In zilele fierbinţi de vară, ce poate fi mai savuros decăt o supă uşoară, rece şi cu multe legume? Dacă adăugăm la aceasta un nume exotic şi o poveste pe măsură, vă veţi da seama de ce trebuie să o incercaţi.

AÂ apărut pentru prima dată in Andalusia, pe pămăntul scăldat de apele Mării Mediterane şi a devenit cu timpul, din punct de vedere gastronomic, marca acestei regiuni. Şi, intr-adevăr, gazpacho are cele două atribute care descriu cel mai bine Andalusia: curcubeu de culori vesele şi varietate.

Ingredientele de bază sunt roşiile proaspete, foarte bine coapte şi păinea inmuiată in apă rece ca gheaţa. Adăugaţi castraveţi, usturoi, ceapă, ciuperci, sau orice alte legume, ulei de măsline, oţet, condimente şi veţi obţine cea mai gustoasă supă care poate fi măncată direct din frigider.

In restaurantele şi in bucătăriile din Andalusia, gazpacho se poate servi in trei culori. Gazpacho roşie este foarte groasă, neadăugăndu-se nici un pic de apă. Un amestec interesant de legume, in care roşiile sunt cele mai importante. In Córdoba se serveşte cu făşii de şuncă şi cubuleţe de ouă fierte tari. Alteori, supa capătă un plus de aromă datorită migdalelor zdrobite sau a seminţelor de chimion amestecate cu mentă.


TRADIŢII. In Málaga se pregăteşte tradiţionala gazpacho albă, numită in acele locuri "ajo blanco". Se folosesc migdalele, usturoiul, seminţele de pin, dar chiar şi strugurii sau cubuleţele de pepene şi mere. Gazpacho verde este specific regiunii Huelva, iar numele ii este dat de abundenţa ierburilor şi a legumelor verzi, in special coriandru, mentă, pătrunjel, busuioc, ardei, andive sau salată.


SUPA SĂRACULUI. Cu toată popularitatea de care se bucură astăzi, cu sute de ani in urmă gazpacho putea fi numită "supa săracului". De altfel, unele surse afirmă că numele de gazpacho provine de la termenul ebraic "gazaz" (a rupe in bucăţele), făcăndu-se referire la ingredientul de bază, păinea, care era fărămată şi apoi inmuiată in apă. Fie că lucrau pe plantaţiile de măslini sau de citrice, in vii sau in grădini andaluzii amestecau, zi de zi, in vase de lemn (numite "dornillo") păine uscată, apă şi ulei de măsline. Aşa s-a născut supa ce s-a răspăndit astăzi pe toate continentele.

Dar cum a trecut graniţele Andalusiei? Unii cercetători susţin că toată "vina" o poartă Eugenia de Montijo, soţia Impăratului Franţei Napoleon al III-lea, care a dorit să i se pregătească supa preferată chiar şi in ţara de adopţie, indrăgostită fiind de acest fel de măncare.

Secretul supei Gazpacho

• Ingrediente: un kg de roşii descojite, doi căţei de usturoi, un ardei gras mare, 100 g păine uscată, 150 ml ulei de măsline, două linguri de oţet, două linguriţe de sare; pentru garnitură: o ceapă, 50 g ardei gras, 50 g castraveţi, un ou fiert tare, 100 g păine uscată tăiată in cubuleţe, o roşie coaptă.
• Preparare: Păinea se inmoaie in apă şi apoi se stoarce. Intr-un mojar se zdrobeşte usturoiul, adăugăndu-se sare şi puţină apă. Se pun restul ingredientelor tocate şi se amestecă turnănd, din cănd in cănd, ulei. Se condimentează şi se toarnă oţetul. Se lasă la rece şi se serveşte alături de legumele tăiate in cubuleţe.