Gemul de rubarbăr al prinţului Charles

La fiecare pas, zăpada scârţâie sub talpă. Coborâm de la biserica din deal, unde am „cercetat”, curioşi, „tur­­nul slăninii”. La Criţ, ca peste tot în sa­tele săseşti risipite între culmile moi ale arcului carpatic transilvan, unul din­tre turnuri servea pentru păstrarea, pes­te iarnă, a cărnurilor afumate, a jam­boanelor, cârnaţilor şi a bucăţilor de slănină tăvălite-n boia. „Inspecţia” din „turnul slăninii” nu ne-a lăsat însă decât să ne imaginăm cu va să fi fost asta, cu multă, multă vreme în urmă. Am zărit câteva „beţe” îmbătrânite, de ca­re, din loc în loc, încă rămăseseră fi­xate cârligele în care se atârnau căr­nurile. Şi atât. În rest, totul e o poveste cu oameni de demult...

Coborâm, cum spuneam, dinspre bi­se­rică, în căutarea oamenilor de azi şi a poveştilor lor. Nu departe, într-un punct de răscruce, o întâlnim de Rozalia Anghel. Nu e săsoaică, dar ştie o mul­ţime de secrete (culinare şi nu nu­mai)  de-ale saşilor. E unguroaică mări­ta­tă c-un moldovean care lucrează la pos­­tul de poliţie din Rupea. Sunt, cum s-ar zice, „venetici” în sat. Dacă mai poţi fi numit aşa după douăzeci de ani şi mai bine!

În uşa Pensiunii Rozalia, femeia ne în­tâmpină zâmbind. „Dar intraţi!” In­trăm, mai ales că am venit cu un scop anu­me. Să-i aflăm reţetele, cele cu care a cucerit o ţară întreagă. Reţetele de con­serve şi gemuri, gătite „ca pe vremea sa­şilor”, al căror secret ni-l desluşeşte din­tru bun început: „Dragostea şi răb­da­rea”. După care adaugă: „Ingredientele să fie foarte proaspete, de foarte bu­nă  calitate. Eu fac gemuri, nu dulceţuri. Pun mai puţin zahăr, numai să se ţină. Am făcut gem din boabe de soc, gem de mu­re, de corcoduşe galbene, de măceşe.  Măceşele conţin foarte multă vitamina C. Şi gemul de rubarbăr la fel. Sunt mai acrişoare, dar conţin foarte multă vi­ta­mina C de care avem nevoie iarna”.

E iarnă, aşa că încercăm pe loc, des­chi­zând borcanul pe care ni-l aduce Rozalia şi gustând. Care este dichisul gemului de măceşe? „Este mai greu de făcut pen­tru că fiecare măceaşă se ia în mână şi se curăţă de codiţă şi de mustaţă. As­ta fac împreună cu toată familia din oc­tombrie până în decembrie, în fiecare sea­ră. Apoi le spălăm şi le fierbem. Când le-am fiert, este o maşină specia­lă care le scoate de tot mustaţa. După ce le-am dat prin maşina asta, trebuie să le punem iarăşi la fiert şi să stăm numai lân­gă ea, pentru că este o pastă foarte groa­să, care se prinde imediat. În ziua în care fac gem de măceşe, nu mai mă­nâncă nimeni, pentru că tot aragazul e nu­mai pentru măceşe. E complicat.

Tre­buie fiartă, apoi pasta se amestecă bi­ne cu zahărul; apoi trebuie iar fiartă. Nu trebuie băgat prea repede zahărul, pen­tru că se înnegreşte, iar pasta trebuie să îşi păstreze culoarea. Apoi se pu­ne în borcane”. O mai întrebăm şi de al­te gemuri. De fructe de pădure? De ru­bar­băr? „Murele de exemplu, le-am cu­ră­ţat, le-am spălat, le fierbem, punem za­hărul şi în 2-3 ore e gata o cratiţă de 20 de litri de gem. Gemul de rubarbăr es­te cunoscut chiar numai în zona noastră şi în Anglia şi în Franţa. Bucu­r­eş­tenii nu ştiu despre această plantă. Rubarbărul nu se curăţă, doar i se taie capetele. Nu trebuie curăţăt, pentru că toate vitaminele se duc. Trebuie foarte bine spălat şi tăiat mărunt. Rubarbărul se culege numai primăvara în mai. Este o plantă rară. Saşii spun că ei au adus fiecare, când au venit, câte o rădăcină.

Se foloseşte şi la prăjituri. Se poate face pandişpan cu rubarbăr sau compot cu rubarbăr. Ei, saşii, fac şi sos pentru mâncare. Şi prinţul Charles vine aici. Are două case la Criţ şi una la Viscri. Îi place foarte mult zona. În fiecare mai vine şi cumpără gemuri de la noi, întreabă cum sunt făcute. Îi punem mereu cadou şi un borcănel de gem”. Hmmm! Gustăm şi noi din gemul care-i place atât de mult prinţului Charles! Şi înţelegem de ce se întoarce în fiecare mai, la Criţ şi la Viscri. O să ne-ntoar­cem şi noi, atunci. Ne-am promis!

Reţete săseşti
Gemurile de fructe nu sunt singurele conserve la pre­pa­rarea cărora e meşteră Rozalia Anghel. Conservele şi salatele la borcan umplu şi ele rafturile cămării Pensiunii Rozalia din Criţ. „Mai facem zacuscă cu vinete şi za­cuscă cu ciuperci. Anul ăsta am făcut cu ciuperci de la noi din pădure, pentru că mi-a zis cineva că gălbenelele sau urechiuşele, cum li se spune, nu sunt otrăvitoare. Aşa că am încercat şi mi-a plăcut”. Salata asortată con­ţine castraveţi din grădină, gogonele, ardei. „Nu este foarte picantă, dar merge foarte bine la un paprikaş de pui. După ce i-am spălat şi curăţat, îi tăiem felii, apoi îi dăm cu sare şi trebuie lăsaţi aşa cu sare între 3-6 ore. Se pregăteşte înainte în altă cratiţă apă cu oţet şi un pic de miere. După ce îşi lasă zeamă, le punem în oţet şi le lăsăm acolo ca să  se distrugă microbii, apoi le scoatem şi le aşezăm în borcane. Această reţetă e tot săsească”