Gustul firescului

Sunete, imagini, ganduri, culori, gusturi si apoi taceri, amintiri... si vise. Franturi de imagini filtrate printre necuvinte si peste toate gustul vesnicului fruct oprit. "Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie sa se taca", afirma filozoful L. Wittgenstein. Si tacerea se incarca de sens si se sparge cu zgomot prin gest.

FENOMENUL. Daca m-ar intreba cineva, asa cum se obisnuieste adesea, "despre ce este" spectacolul "Vis" pe care Dan Puric l-a prezentat pentru a doua oara in Romania (poate nu intamplator chiar de ziua lui de nastere), dupa ce a strabatut cu el intreaga lume primind nenumarate premii, i-as raspunde fara ezitare: este un spectacol despre tine. Si mai este un spectacol care sfasie insingurarea noastra contemporana prin insasi lipsa de cuvant, instaurand Comunicarea. Respingand cuvantul din spectacolele sale, pune in loc gestul si muzica. Si incet, incet vraja se instaleaza si intreaga sala gusta pe negandite din farmecul propriei intimitati. E ca si cum, pentru o ora si jumatate, ai fi conectat la mister si, culmea, ai intelege ca misterul este compus in esenta din micile adevaruri si intamplari care ne compun viata si pe langa care trecem adesea fara sa le observam. De la floricelele mancate in fata televizorului la curtatul unei femei, de la nasterea unui copil la un concert de pian si apoi la dansul din final care pare a recompune intreaga istorie a umanitatii cu inaltarile si prabusirile ei, scenele par lipsite de un fir calauzitor. Legatura dintre ele insa o vom regasi in noi. Printre micile noastre adevaruri.

Vazand spectacolul "Vis" al lui Puric e ca si cum ai gusta pentru a doua oara din fructul oprit, iar valul s-ar ridica si ai intelege ca important cu adevarat este darul vietii. Aceasta forma de teatru pe care Dan Puric o propune, pantomima, teatru dans sau oricum altcumva a mai fost numita, pare sa fie in momentul de fata cheia care poate deschide usa tacerilor noastre insingurate, "vorbind" intr-un alt fel despre gustul fericirilor simple.
Daca doriti sa consumati o portie delicioasa de energie pozitiva, "Vis"-ul lui Dan Puric este cea mai buna alegere.

INGREDIENT TEMPERA

"Caluti galbeni" de Franz Marc In 1912 se publica Almanahul grupului Der Blaue Reiter, grup care a fost initiat ceva mai devreme decat apare almanahul si care si-a propus - alaturi de Kandinsky, Francis Picabia si alti pictori remarcabili - sa promoveze ideile noi, in ton cu avangarda artistica reunita la Munchen. Dintre toti acestia, Franz Marc se distinge printr-un anume lirism si printr-o empatie cu natura. Trecut mai intai printr-o perioada neo-impresionista, isi consacra mare parte din preocuparile sale creatoare realizarii de tablouri care au in centrul imaginii animalele, in special caii, pe care ii va reda cu o mare tandrete. Calul poate fi purtatorul esentei vietii, dar si a mortii. Caci calul nu este un animal ca toate celelalte. El este inseparabil de om prin dialectica specifica, de impacare a psihicului cu mentalul. In plina zi calul galopeaza orbeste calauzit de calaret, care ii poate alunga spaimele. Iar noaptea, cand calaretul poate deveni orb, calul devine la randul lui calauza clarvazatoare. Asa apare deseori calul in jocul subtil al povestilor… (Viorica Romascu)