Hamburger fara chifle

In timp ce urmaream spectacolul "Zoo Story" la Clubul Prometheus din Bucuresti, am trait cu stupoare si cu o stranie senzatie de alienare sentimentul ca lumea careia ii apartinem tinde sa se transforme intr-un cosmar al incomunicarii.
Intr-un secol in care informatia circula cu viteza luminii, iar mijloacele de comunicare aproape ca au sufocat relatiile pur umane, gradinile zoologice ale copilariei au capatat dintr-o data alte dimensiuni si amenintarile din adancul acelui univers insondabil, despre care s-a scris de mii de ani, sufletul uman, au inceput sa-mi para mai sumbre ca orice.

Asa cum a fost condus de regizorul Kostas Radulescu, textul lui Edward Albee ajunge sa releveze adevaruri cosmaresti despre fiinta de langa noi. Spatiul scenic se izoleaza, decupandu-se din imediat. O pagina dintr-o carte cu poze in care ne regasim cu totii, unde regizorul a taiat, izoland pentru cateva zeci de minute, "lumea lor" de "lumea noastra". Iar la sfarsit da drumul sa se aseze din nou la locul ei imaginii care ne face pe toti sa devenim parte din aceeasi infricosatoare gradina zoologica ce zace in noi. O poveste in care lupta pentru supravietuire nu mai are nimic de-a face cu instinctul foamei, ci, din contra, cu acela al gandirii. Caci in spectacolul lui Kostas Radulescu gandirea devine instinct...

O banca obisnuita, undeva intr-un parc din lumea larga. Si doi oameni... La prima vedere, conflictul are de-a face exclusiv cu ideea de posesiune: banca. Si totusi, lupta care se da este pentru lumea iluziilor. Peter (conturat de Bogdan Serban, poate pe alocuri neconvingator) este, la prima vedere, un barbat cu o existenta implinita (sotie, casa, copii, propria gradina zoologica). Jerry (I.G.), in schimb, n-are nimic. Isi duce cu el toate obiectele si toate povestile, are curajul sa-si spuna cu voce tare suferintele. El este vagabondul de cand lumea, pentru care masa inseamna acelasi hamburger pentru el si pentru cainele proprietaresei, iar casa, o geanta pe care o deschide lumii. Iulian Glita, inca de la intrarea in scena, creioneaza un personaj pe care ochii il tradeaza ca fiind un introvertit. Iar banca pe care se va petrece crima este materializarea perfecta a iluziilor spulberate de aceeasi in-comunicare. Si universul se reface, ordinea se restabileste tocmai prin crima. Un univers stramb si o ordine dezordonata. Caci Jerry pare ultimul supravietuitor al unei lumi in care hamburgerul se poate manca si din palma, fara chifle, iar Peter, reprezentantul noii oranduiri. Afisul cu "Proaspat vopsit" asezat de Peter pe banca pe care zace trupul lui Jerry inverseaza de fapt structura intima a personajelor. Peter nu mai este un introvertit, ci o victima a neputintei de a comunica.

INGREDIENT TEMPERA

Constantin Piliuta - desen din 1983 Nu pot descrie surpriza pe care am avut-o, recent, descoperind colectia prof. univ. dr. Ionel Constantinescu, fiul celebrului oenolog roman Gherasim Constantinescu! Pinacoteca de remarcabila valoare artistica si spirituala gazduita in locuinta din Cotroceni a distinsului universitar pare a nu fi insa un cadou pentru neofiti. Retras in intimitatea nobila a colectionarului de vocatie, profesorul pare a se hrani cu parcimonie din substanta imateriala a operelor ce-l infasoara. Constantin Piliuta (1929-2003), generos reprezentat in colectie, face aproape nota distincta cu desenele avand ca subiect oameni simpli, asezati la masa in fata bucatelor sau a paharului cu vin. Unul dintre desene, realizat in 1983, alege cateva personaje reprezentative: cheflii si lautari, care definesc, pana la urma, nu numai jovialitatea, dar si dezabuzarea sau dispretul pentru valori ale unei clase careia i-au fost spoliate valorile. "Piliuta scria, in 1973, Ion Baiesu, e asemenea panzelor si desenelor sale. La bufetul de vizavi de atelier a vazut si a cuprins in cerneala o lume fabuloasa: capete de barbati ingandurati, cu priviri fara de sfarsit, ascultand o vioara care canta ceva despre nedeslusirile vietii si mortii…" (Tudor Cires)