In cautarea vinului perfect

Din ce in ce mai mult in ultimul timp, DVD-urile au devenit o moda. Sa te asezi comod acasa in fata televizorului sau a calculatorului, cu un castron mare cu floricele in fata si cu o cutie de bere. Efort minim, placere maxima! Acestea fiind spuse, ma incapatanez totusi sa va invit la cinematograf. Mai de moda veche poate, cred inca in magia "marelui ecran".

Filmul pe care vi-l propun, castigator a doua premii Globul de Aur, ar putea fi rezumat in cateva cuvinte: de la "intelegerea" gustului vinului la intelegerea propriei vieti. "In vino veritas", o productie SUA-Ungaria, in regia lui Alexander Payne, vorbeste in alt fel despre una dintre cele mai vechi placeri ale lumii: arta de a bea vinul.

Doi prieteni pleaca pentru o saptamana intr-o excursie de "adio, burlaciei". Construiti pe doua tipare umane diferite, de la fizionomie si pana la felul de a gandi, Miles si Jack strabat in cele cateva zile in care ratacesc "in cautarea gustului perfect" al vinului, o etapa esentiala a vietii lor. Si personalitatea li se reflecta in felul in care fiecare dintre ei simte gustul vinului. Pentru superficialul Jack, actorul dezinhibat si bine facut, orice vin este bun atat timp cat e insotit de un fel de mancare si de-o femeie draguta care sa-l serveasca. In schimb, Miles e indragostit de gustul vinului. Descopera intr-un pahar arome de capsuni, cu iz de lemn de stejar si parfumuri vagi de sparanghel. El este un artist, iar marele lui talent e acela de a degusta vinurile si de a le intelege poezia. Pentru Miles, fiecare soi de strugure isi are povestea lui si de aici personalitatea diferita a vinului. Fascinatia pentru Pinot vine de la faptul ca strugurele din care se face acest vin este sensibil si greu de cultivat, pe cand cel din care se face Chardonnay este un invingator.

Adanc incrancenat intr-un trecut incarcat de povara unui divort in urma caruia nu si-a revenit inca, Miles, intrepretat de Paul Giamatti, afla in aceasta calatorie o femeie care este la fel de fascinata de aromele vinului. In cea mai mare parte a timpului comunicarea dintre el si Maya se face "pe calea gustului". Vinul creeaza intre ei o legatura cu totul speciala, caci amandoi ii inteleg povestea: Licoarea din struguri isi are propriul destin. Traieste, ajunge in acel punct maxim al existentei, iar apoi isi incepe inevitabilul declin. Si in fiecare zi gustul lui este altul, se schimba, evolueaza, se stinge...

As spune ca "In vino veritas" este in ultima instanta un film despre curaj. Acel curaj suprem de a-ti intelege rostul in lume.

INGREDIENT TEMPERA

"Floarea-soarelui" de Van Gogh Nu cunosc o mai desavarsita reprezentare a florii-soarelui decat la Van Gogh! O diafana corola de galben, conturand emisfera semintelor si amintind de perfectiunea naturii… Van Gogh (1853-1890) a avut o existenta zbuciumata si tragica. A facut parte din generatia de artisti care au marcat pictura moderna a secolului al XIX-lea. I-a cunoscut pe Toulouse-Lautrec, Pissaro, Seurat, Signac si Gauguin. De ultimul l-a legat o prietenie furtunoasa, in urma careia, intr-un moment de dezechilibru, si-a taiat o ureche. Cel mai bun moment al sau este considerat anul 1887, cand devine constient de vocatia definitiva pentru pictura si pleaca in sudul Frantei, la Arles, acolo unde lumina parea ca dezvaluie o alta forma a substantei. Van Gogh isi decoreaza atelierul cu 14 panze reprezentand floarea-soarelui si ii scrie fratelui sau, Vincent: «Camera e cu peretii albi si tablouri in galben. Dimineata, deschizand fereastra, descopar verdele gradinii, vad rasaritul soarelui si marginea orasului… Asa s-a nimerit: unii sa picteze numai bujori sau numai trandafiri. Obsesia mea e floarea-soarelui!". (Tudor Cires)