INIŢIATIVĂ/Arca gusturilor

Brânza de burduf, cârnaţii de Pleşcoi, micii, bulzul, şunca de porc presărată cu boia şi atârnată în pod, deasupra fânului, palinca sau ţuica, însoţitoare de fiecare moment ale trecerii omului prin lume. Ne place să le numim preparate tradiţionale româneşti, care nu mai pot fi găsite în nici un alt loc din lume. Ne mândrim cu ele şi tot pe ele gospodarii le aşază pe masă atunci când cineva le trece pragul. Cu toate acestea, câte dintre ele îşi mai păstrează astăzi gustul şi aroma de odinioară? Cum de au reuşit nerăbdătoarele timpuri moderne să le pervertească într-atât încât, nici măcar în satele româneşti, reţetele de fabricaţie să nu mai fie cum erau odinioară?

SLOW FOOD
Întoarcere la vechile tradiţii şi păstrarea preparatelor tradiţionale. Acesta este scopul mişcării internaţionale Slow Food, care are deja câteva conviviumuri în România, din cele 850 aflate în întreaga lume. Unul dintre ele s-a înfiinţat la Braşov, iar la 30 ianuarie s-a desfăşurat prima întâlnire. Iniţiatorul ei, Albert Reinders, un olandez îndrăgostit pentru totdeauna de locurile şi preparatele româneşti, vrea mai mult decât să tragă un semnal de alarmă. “România are preparate foarte bune şi în acelaşi timp o foarte bună tradiţie legată de gastronomie. Toate acestea au însă tendinţa să dispară. Am văzut asta întâmplându-se în Olanda, în Germania şi în alte locuri din lume. Prin organizaţia noastră încercăm să păstrăm tradiţiile şi tehnicile de fabricaţie, să păstrăm arealul, biodiversitatea”, a afirmat Bert Reindes.

ARK OF TASTE
Iniţiativa este generoasă, cu atât mai mult cu cât o a doua componentă a acesteia este descoperirea, catalogarea şi promovarea preparatelor româneşti pe cale de dispariţie şi realizarea unor activităţi care să le scoată din umbră, să le readucă la adevărata lor valoare. Se numeşte “Ark of taste” (“Arca gusturilor”), un ultim refugiu pentru multe produse româneşti. “Am iniţiat un comitet, din care face parte şi un redactor de la Jurnalul de bucătărie, şi el are rolul de a înregistra toate aceste produse din România. Asta înseamnă rase, seminţe, produse alimentare, tipuri speciale de plăcinte sau pâine. Vom face o listă foarte mare, iar la sfârşit vom hotărî care sunt cele care au nevoie de protecţie. Prima pe listă este brânza de burduf. Toată lumea o iubeşte, pentru că are un gust foarte bun. Slow food va face mari eforturi pentru a păstra asta. Vom face proiecte, vom folosi sponsorizări pentru a-i determina pe ciobani să afle ceva mai mult despre igienă, marketing – e important cum vinzi un produs, pentru că oricând el trebuie să aibă acelaşi gust.”

 

Preparate inedite, olandeze şi româneşti

Şi, pentru că mâncarea bună deschide inimile şi poate face minuni, cei prezenţi în Braşov la deschiderea Conviviumului Slow Food Braşov au avut parte de o experienţă culinară inedită. Bart Gouma, un renumit maestru bucătar olandez, a pregătit o serie de preparate cu totul inedite, demonstrând în cel mai simplu fel posibil cum două bucătării atât de diferite – cea olandeză şi cea românească – pot fi integrate într-un tot atrăgător. Aşadar, printre delicatese s-au numărat chifteluţe din brânză de burduf românească, trecute prin miere, tot românească, şi acoperite cu pesmet obţinut dintr-o pâine extrem de neagră, specifică bucătăriei olandeze. Alături de ele s-a servit un sos din ceapă roşie şi dulceaţă de afine. Ceea ce a rezultat este ceva total nou, un contrast de gusturi foarte plăcut. Au urmat crochete olandeze pregătite însă nu din carne de vită şi pui, conform reţetei originale, ci din... ciorbă de burtă. După ce aceasta din urmă se fierbe şi se îngroaşă foarte bine, se adaugă făină până se încheagă. Se lasă în frigider şi apoi se formează chifteluţe. Se trec prin pesmet.