Invitaţie la ceai

Istoria şi geografia culinară din Chile sunt dintre cele mai variate. Reţete vechi de când lumea, reţete noi şi sofisticate, tradiţii vechi şi obiceiuri care acum se împământenesc, variaţii ale aceluiaşi preparat de la nord la sud, ingrediente dintre cele mai surprinzătoare, toate se întâlnesc în Chile.

Dar ce este comun oriunde şi oricând este dragostea pe care chilienii o au faţă de gătit şi mâncare. Ei îşi iubesc reţetele şi apreciază preparatele. Mesele sunt momentele cele mai importante din zi pentru membrii unei familii. Ei mănâncă mai mereu împreună, acasă, mergând la restaurant doar la ocaziile speciale. În oraşele mici, toate locurile publice se închid timp de aproximativ trei ore pentru ca oamenii să poată merge acasă, să mănânce cu familiile lor şi să-şi facă siesta.

Şi ar mai trebui spus că chilienii sunt foarte calzi şi primitori. Întotdeauna va exista în casa unui chilian şi lingură de pebre şi pentru un musafir, o empanadas în plus. "Curanto" este un preparat care se mănâncă întotdeauna cu membrii familiei sau cu musafirii adunaţi într-un cerc în jurul vasului, pentru ca toată lumea să mănânce în armonie.

"LA ONCE"
Între 1880 şi 1900, imigranţii britanici au adus ceaiul în Chile. Chilienilor le place să-şi invite prietenii la ceai şi chiar şi astăzi ora ceaiului este respectată şi oamenii îşi invită prietenii la o ceaşcă de licoare dulce, zilnic. Chilienii servesc té con leche (ceai cu lapte), iar masa are de obicei doar un singur fel de mâncare. Ca desert, ei mănâncă fructe proaspete, îngheţată sau alte deserturi precum arroz con leche (budincă de orez). Foarte apreciate la aceste întâlniri de după-amiază, numite "la once", sunt şi micile prăjiturele numite calzones rotos. Fie că este vorba despre o masă în toată regula, fie că este doar o întâlnire la ceai, pentru un chilian nu contează neapărat ce pune pe masă, ci că orice are trebuie să împartă cu ceilalţi. Fie şi o bucată de pâine.

Empanadas
Ingrediente (pentru 12 plăcinte): 1 kg de carne tocată, patru cepe mari, două linguri de unt, puţin chimion, două linguriţe de pastă de ardei iute, două linguriţe de sos de ardei iute, jumătate de linguriţă de piper, 20 de măsline, 40 de stafide, trei ouă fierte tari, un kg de făină cernută, 200 g de unt, jumătate de litru de apă caldă, jumătate de linguriţă de sare, o linguriţă de praf de copt.
Pregătirea conţinutului: Se prăjeşte carnea tocată în untură de porc. Se condimentează cu sare, chimen şi sos de usturoi. Se taie ceapa în bucăţi mari şi se căleşte în ulei. Se adaugă sare, pasta de ardei iute şi piperul, înainte de a se lua de pe foc. Se amestecă totul, se lasă la răcit şi se pune în frigider.
Pregătirea aluatului: Se formează un con de făină şi se adaugă sare şi unt. Se amestecă şi se frământă. Apoi se aşază în formă de cilindru, se taie în 12 bucăţi şi se întinde până ajunge la 18 cm. În centru se pun două linguri de umplutură, un sfert de ou, o măslină şi două stafide. Se închid umezind colţurile şi se pun la cuptor, la foc moderat, timp de 18 minute, până prind culoare.

Calzones rotos (Pantofi rupţi)
Ingrediente: 3 ceşti de făină cernută, o linguriţă şi jumătate de praf de copt, o ceaşcă de zahăr pudră, două linguriţe de unt, un ou, două gălbenuşuri, o linguriţă de coajă de lămâie rasă, o lingură de apă, ulei.
Preparare: Se face o masă din făină, praful de copt, zahărul pudră şi ouă. Se adaugă untul moale şi se amestecă. Se adaugă mici cantităţi de apă dacă este necesar.
Se întinde cu făcăleţul pe masa cu făină şi se formează o cocă de jumătate de cm grosime. Se taie în dreptunghiuri. Se face o tăietură verticală de aproximativ 3 cm şi se trece o extremitate a dreptunghiului prin acest ochi. Se prăjeşte în ulei încins. Se strecoară uleiul, se pune pe o hârtie absorbantă şi se presară zahăr pudră.

Tortilla al rescoldo (Pâine pe vatră)
Ingrediente: făină, praf de creştere, sare, apă, bicarbonat (opţional).
Preparare: Se amestecă făina, praful de creştere, sarea şi apa. Se frământă pe un fund de lemn. I se dă formă rotundă şi se lasă puţin. Apoi se pune în cenuşa din cuptor (de preferinţă cu foc permanent). În unele zone se adaugă nisip curat în cenuşă pentru a îmbunătăţi coacerea.

Odă sării
M-am înfiorat în acele
pustietăţi
auzind
glasul
sării în deşert.
Lângă Antofagasta
întreaga pampă salitroasă
răsună:
e un
glas spart
un cântec
sfâşietor.
Apoi în cavernele ei
sarea gemă, muntele
luminii îngropate,
o catedrală străvezie,
cristal de mare, uitarea
valurilor.
Şi pe fiecare masă
a lumii noastre,
sare,
substanţa ta
sprintenă
a pudrat
cu lumină vitală
bucatele.