Ion Hobana - Bucatarie si OZN-uri

Pe vremuri, in cenaclul Planetar SF cu care cochetam dupa orele de scoala, lui Catalin, El Capo adica, tin minte ca-i placea sa-mparta scriitorii in doua categorii: cei nascuti si cei facuti. Adica din aceia talentati, dar fara prea mare aplecare pentru buchia cartii altora, pe de-o parte si de cei cu muza mai lenesa si fara simt de raspundere, dar rontaitori de-nvatatura. Daca nu-ti prea iesea cu scrisu’, te trimitea de urgenta-n biblioteca sa vezi cum mai scriu si altii. Puteai sa fii si doctor in litere, ca asta era la el panaceul universal. Dar, daca o bungheai din condei o data, te declara pe loc un tanar de viitor, chiar daca n-aveai in casa nici macar cartea aia groasa si cu multe personaje de-i zice carte de telefoane. Intotdeauna am considerat ca prea vede lumea numai in alb si negru. Nu mai tin minte daca i-am spus asta sau nu, ca nu prea indrazneam noi sa ne punem de-a curmezisul, dar cert este ca ideea asta mi s-a lipit de cap si multa vreme m-am pieptanat in raspar, doar-doar oi scapa de ea mai degraba. Dar, cand sa zic c-am scapat, imi sufla iarasi in ureche.

COPILARIA. Scormonind prin biografia maestrului Ion Hobana, vad c-a debutat in literatura de prin clasa a doua, cu povestirile "Sfantul Nechifor", "Porecla" si "La munte", in revista "Scolarii Tutoveni". "Deci, e nascut", zice din urma cineva. Apoi mai vad ca-i licentiat in litere cu o teza despre science-fiction si anume chiar prima de acest fel din Romania. Deci vezi, Cataline, tata, ca lumea nu-i chiar toata-n alb si negru...

"Ceea ce am reusit sa fac in viata pana acum se datoreaza anilor pe care i-am petrecut la Barlad", imi argumenteaza domnul Ion Hobana. "Pentru ca adolescenta este punctul de pornire pe traseul realizarilor, al implinirilor fiecaruia dintre noi. Daca nu as fi avut profesori de mare valoare, daca nu as fi petrecut citind zile si saptamani in sir la biblioteca, devorand tot ceea ce imi cadea in mana, daca nu as fi avut la indemana biblioteca bogata a tatalui meu magistrat, nu cred ca drumul meu ar fi fost cel pe care l-am strabatut", adauga cu caldura cu care numai amintirile copilariei o dau glasului.

KINEGHETIKOS. "Dar tot din acea perioada a copilariei imi amintesc cu mare placere cum tatal meu, vanator pasionat, se intorcea de la cate o partida organizata impreuna cu colegii lui de vanatoare. Exista in vanatoare si o latura cavalereasca, atunci cand este practicata cu masura, cand nu ucizi mai mult decat iti trebuie. Iar tata nu se intorcea niciodata acasa cu mai mult de doi-trei iepuri sau de cateva rate salbatice, dar bucuros ca a putut petrece o zi intreaga in natura. Era un pasionat al vanatului mic, care se putea pregati in casa fara prea mari probleme. Asa ca-mi amintesc prin urmare si de bucatele absolut minunate pe care bunica mea le prepara. E un lucru rar sa stii cu adevarat sa pregatesti vanat, iar bunica mea excela in acest domeniu. Eu, ca orice copil, priveam cu mare placere cum prepara ea diversele minuni bucataresti. Evident, pe primul loc era vanatul, mai ales ca imi procura o priveliste exotica si suficient de rara - partidele de vanatoare ale tatalui meu nefiind foarte dese - , incat curiozitatea mea sa fie starnita de fiecare data.

Dar maiestria bunicii mele nu se oprea aici. Era o gospodina desavarsita. Pregatea mancaruri extraordinare. Feluri delicioase, asezonate cu tot felul de mirodenii si care pentru imaginatia mea de copil capatau niste proportii pantagruelice. Iar apoi prajiturile... Crema de zahar ars, lapte de pasare... O minune! Si-acum cand ma gandesc imi lasa gura apa. Am tinut minte si o reteta. Dupa ani m-am apucat si am notat-o. N-am tinut eu foarte bine minte reteta, am mai modificat-o, am mai modernizat-o... O sa ti-o dau mai incolo", imi intarata curiozitatea domnul Hobana cu vorbe periculoase pentru gabaritul meu.

À LA JULES VERNE. "Cred ca preferinta mea pentru peste, atunci si acum, i se datoreaza intr-un fel. Dar, daca ma intrebi ce peste prefer cu deosebire, n-as putea sa spun. Tot ce-nseamna bucatarie marina ma incanta", spune si face o pauza. Si-mi imaginez cum Jules Verne in... "Si-ti dai seama ce s-a petrecut in mine cand, citind pentru prima data «20.000 de leghe sub mari» al lui Jules Verne, am ajuns la capitolul in care capitanul Nemo pregateste celebrul sau festin menit sa-si impresioneze oaspetele, folosind, cum spune chiar el, «darurile marii»", imi fura gandurile cu totul domnul Hobana si le pune in vorbe. "Dar adevarul este ca intr-adevar s-ar putea foarte bine trai doar cu ce ne ofera marea. Popoare intregi au gastronomii traditionale bazate aproape exclusiv pe asta. Deci, luand in considerare si preferinta mea pentru preparatele din peste", continua scriitorul, "pasajul acela al festinului mi se pare unul dintre cele mai incantatoare momente ale romanului, ca de altfel si acea defilare continua a nenumaratelor specii de pesti prin fata hublourilor Nautiliusului. Nu poti sa nu-ti aduci aminte de felul amuzant, si care arata cu cat discernamant stia Jules Vrene sa-si creioneze personajele, in care Conseil, valetul profesorului Aronnax, este cel care le claseaza imediat din punct de vedere zoologic, iar Ned Land, marinarul, vorbeste despre cat de gustoase sunt unele si altele". Greu ii mai poti povesti ceva povestitorului. Dar Jules Verne... Romanele lui Jules Verne au conlucrat pentru a schimba fata lumii, spunea Cezar Petrescu in ’36, la Focsani, intr-o conferinta. "Sunt convins de asta", intareste scriitorul, iar degetele ii joaca pe coperta volumului aparut mai an. "Datorita lui Jules Verne cred ca oamenii au suportat mai bine socul trecerii de la un secol la altul, cu tot ce a adus el nou."

Interfonul suna. "Dintr-un interviu intr-altul", zambeste Ion Hobana si se ridica sa deschida. Dau binete si plec, cu gandul mai ’naintea mea dus in bucatarie. Sper doar sa nu m-apuc s-o citesc pe Sanda Marin seara inainte de culcare si sa fac mancare dupa Jules Verne...

"Prin colectia de la «Minerva», «Ion Hobana prezinta maestrii literaturii de anticipatie», vreau sa daruim cititorilor interesati multe carti ce apartin scriitorilor clasici, care au fost atrasi o clipa sau mai mult de anticipatie" - Ion Hobana, scriitor

TARTA DE CAPSUNE

Se prepara un aluat de tarta din 250 g faina, 150 g unt, 3 galbenusuri, un varf de cutit cu sare si unul cu praf de copt si apa cat cuprinde. Cand e gata se lasa aluatul sa se odihneasca apoi se asaza intr-o forma mare si rotunda de tarta si se da la cuptor pana incepe sa se rumeneasca. Pentru umplutura, crema se prepara din 400 ml lapte, 100 g zahar pudra, 3 oua, o lingura cu faina, un pliculet cu zahar vanilinat si esenta de vanilie. Ouale se bat bine cu zaharul, se adauga faina si laptele si se amesteca pe foc mic pana cand se ingrasa. Se potriveste de vanilie dupa gust. Umplutura se asaza deasupra aluatului copt si se garniseste totul cu capsune taiate din belsug. Daca doriti, deasupra puteti turna gelatina cu gust de fructe sau puteti acoperi cu frisca.

VEDETE SF

Nu stiu daca se poate vorbi despre vedete, nici nu-mi place termenul, in cazul scriitorilor romani de anticipatie, dar in ceea ce priveste numele demne de remarcat, ele sunt multe. Si aici ar trebui inceput cu Vladimir Colin, Victor Kernbach, Adrian Rogoz, Sergiu Farcasanu. Asta ar fi cam prima generatie, din care fac si eu parte. Alte nume care au confirmat sunt Mihail Gramescu, Mircea Oprita... Ma feresc sa citez alte nume si sper sa nu se simta nimeni lezat, pentru ca activitatea autorilor de anticipatie din Romania este una oricum bogata. Cartea aparuta la sfarsitul anului 2004, "Jules Verne, peisaje, chipuri si obiceiuri romanesti", este o incununare a muncii mele de cercetare desfasurate in timp, despre acele minunate si extraordinare calatorii pe care eroii lui Jules Verne le-au facut si a caror actiune se petrece integral sau partial in tara noastra sau carti care au eroi romani. M-a fascinat misterul acestei orientari a lui Jules Verne spre spatiul carpato-danubian si cred ca am gasit unele dintre argumentele care o explica. Volumul reprezinta pentru mine o marturie de dragoste fata de cel care mi-a deschis ochii asupra lumilor cunoscute si necunoscute. Iar prin colectia pe care am initiat-o la Editura"Minerva", vreau sa inspir si altora aceasta dragoste pentru literatura de anticipatie.