La început de Făurar

În calendarul popular, la începutul lui februarie, când este Stratenia, se întâlnesc iarna şi primăvara, semn că în curând se poate începe munca pe câmp. În acelaşi timp, acum se pot înfăptui o serie de ritualuri care au rolul de a asigura un an agrar rodnic. Gurbanul viilor este un obicei la care participau gospodarii ca­re aveau în grijă viile. Ei se încingeau cu lungi corzi de viţă-de-vie, dezgropau plosca cu vin ce fusese ascunsă între bu­tuci la ultimul cules şi făceau petrecere mare cu mâncare (adeseori se tăia special pentru această ocazie şi un berbecuţ) şi bă­u­tură. La lăsarea serii se aprindeau focuri, semn că datina a fost urmată întocmai. În alte locuri, gospodarii mergeau şi tăiau douăzeci şi trei de corzi, în credinţa că astfel strugurii nu se vor strica, iar vinul va fi din cel mai bun. Oamenii care aveau livezi întindeau mese printre pomii fructiferi şi se os­pătau, de multe ori aducând şi un preot care să sfinţească lo­cul. Numai astfel, credeau ei, se vor face poame destule şi gus­toase. Femeile dădeau de pomană mămăligă, ceapă şi sare, pen­tru ca toate gângăniile pământului să nu strice semă­nă­turile. Altădată se făceau turte din mălai şi se împărţeau săracilor.

Martinii de Iarnă
A doua zi, la 2 februarie, când erau celebraţi cei trei Martini de Iarnă, oamenii puteau face predicţii despre cum va fi vre­mea doar cercetând cu atenţie bârlogul urşilor. "Ursu-i ca ş-un om: el îşi face căsuţă ca omul şi îşi aduce de toate; nu­mai cât atâta, că n-are foc. În ziua aceea a lui, – iarna – de Stra­tenie, el iese din casă şi, de vede că-i afară frig, ger tare, vi­ne înapoi şi îşi sfarmă casa şi începe a umbla aşa prin pă­du­re; dar de-i cald în ziua ceea, se bagă în colibă şi şede; că are să mai fie frig, are să fie primăvara friguroasă, ploioasă." (Elena Niculiţă Voronca – "Datinele şi credinţele poporului ro­mân") Cum de le ştie ursul pe toate ca un om? Oamenii cred că urşii au fost odată oameni. Povestea spune că, demult, pe când Dumnzeu şi Sfântul Petru încă mai umblau pe pământ, aceş­tia au ajuns în apropierea unei mori. Morarul, care i-a vă­zut de departe, s-a gândit să se ascundă sub pod şi să-i spe­rie, poate aşa vor cădea în apă. Dumnzeu însă, care le ştia pe toa­te, şi-a dat seama de vicleşug şi l-a pedepsit pe morar să se transforme în urs şi să-i sperie pe cei care-i ies în cale.

Mămăligă cu legume
● Ingrediente: 200 g mălai, 750 ml apă, 300 g ciuperci, un dovlecel, 100 g măsline feliate, o conservă roşii în suc, un ardei capia, o ceapă, 2 g boia iute, 100 ml ulei, sare, piper, cimbru.
● Preparare: Apa se pune la fiert cu o linguriţă cu sare şi puţin mă­lai. Când dă în clocot se pune tot mălaiul, se dă focul la minim şi se lasă să fiarbă până s-a umflat mălaiul, amestecând din când în când ca să nu se formeze cocoloaşe. Se încinge jumătate din cantitatea de ulei, se pune dovlecelul tăiat cuburi, se căleşte cinci mi­nute, apoi se adaugă ciupercile spălate, scurse de apă. Se condimentează şi se prăjesc legumele până scade lichidul lăsat de ciuperci. Cu cinci minute înainte de a fi luate de pe foc se adaugă măs­linele şi cimbru după gust. Ceapa şi ardeiul capia se curăţă şi se toacă mărunt. Se încinge restul de ulei, se călesc ceapa şi ar­de­iul două minute, se pun roşiile din conservă tocate, sucul de ro­şii şi boiaua iute. Se condimentează, se adaugă puţin cimbru şi se fierb 15 minute. Se pune mămăliga în farfurii alături de legumele prăjite, se toarnă deasupra sosul, se presară cu cimbru şi se servesc.
Reţetă redactată de Alina-Ramona Anghel