Laptele covasit de Horezu

Orasul Horezu. I se spune "centrul olaritului din Romania". Pe vremuri era numit "Targul Horezu". Suntem pentru prima oara in acest oras. Ne propusesem sa aflam despre bucatele specifice locului. Intrebam de Strada Olarilor sau "Satul Olarilor", unde aveam informatia ca vom gasi raspuns. O luam la pas spre destinatia propusa. Dupa vreo 20 de minute ajungem. Sunam la poarta. Un barbat ne pofteste in curte. Trecem pe langa intrarea in casa si un foisor de lemn, strajuit de coroanele copacilor, si ne oprim intr-un alt foisor aflat in apropierea gradinii de zarzavat si legume. O curte plina de trandafiri, ghivece cu muscate si petunii, iar ici-colo cate un pitic ascuns prin iarba.

BINE-ATI VENIT! Apare o gospodina, cu un sort de bucatarie legat dinainte. Ni se adreseaza direct: "Bine-ati venit pe la noi! Sunt Maria Frigura. V-a intampinat sotul meu. Cu ce va putem fi de folos?". Ne prezentam si ii spunem ce vant ne aduce. "Ati nimerit tocmai bine, chiar am pe foc o supa de gaina cu taitei de casa si o varza cu carne." Ne invita sa vedem. In drumul spre bucatarie, trecem printr-o incapere (sa-i spunem sufragerie) decorata cu obiecte din ceramica. Ghicindu-ne gandul, spuse: "Sunt facute pe strada noastra", apoi continua, intr-o exprimare coerenta: "Sunt de 34 de ani asistent medical de sala de nastere. Adica asistent-mamos. In acesti ani am adus pe lume foarte multi copii. Mai am un an si ies la pensie. Ne-am gandit ca ar fi bine, dupa ce iesim la pensie, sa avem o preocupare. Cei doi copii sunt mari, au viata lor. Iubind oamenii si locurile noastre, am hotarat sa facem in casa noastra o pensiune. Casa am adaptat-o, cat s-a putut, respectand cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca o pensiune. Este greu. Ce sa spun... Am incercat sa obtinem si niste fonduri. Ni s-au promis multe. Din pacate, s-a facut foarte putin. De baza au ramas resursele proprii".

Foisorul de lemn, plin de flori in ghivece si strajuit de pitici, este locul unde sotii Frigura stau la taifas cu oaspetii pe timp de vara

MULTUMIRE SUFLETEASCA. Au inceput sa primeasca oaspeti de vreo trei-patru ani. In acest timp, si-au facut foarte multe cunostinte. "Nici nu ne-am gandit ca o sa avem atata multumire sufleteasca, ne spune doamna Maria. Si, slava Domnului, oaspeti am tot avut. Din tara si din strainatate: francezi, nemti, australieni si alte neamuri. Strainilor le plac bucatele noastre traditionale. Nu numai sarmalele si fripturile facute in oale de lut. Au descoperit ca salata de vinete, laptele covasit, cozonacul (cu nuca, stafide si rom), placintele (cu mere si cu branza) s.a. sunt delicii culinare."

COVASA. Cum face laptele covasit? "I se mai spune si covasa munteneasca. Se fierbe laptele, apoi se lasa la racit, dar nu de tot. Trebuie sa fie nici prea cald, dar nici rece. Se pune o lingura cu lapte covasit la un litru de lapte, se amesteca bine si se toarna intr-un vas de lut. Asa-i obiceiul, l-am mostenit de la parinti. Se acopera si se lasa la cald vreo 3-4 ore, dupa care se pune la frigider pana a doua zi. Este ca un lapte batut si se mananca cu mamaliguta."

Sufrageria, o incapere spatioasa unde dna Maria isi delecteaza musafirii cu bunatati, este decorata cu obiecte de ceramica: farfurii, strachini, urcioare, paharele s.a.

BUNATATI. Din vorba-n vorba, moasa gospodina isi aminteste de niste francezi care au ramas incantati de salata de vinete si de o prajitura cu gem si nuca. Nu stiau ce este si cum se mananca aceasta salata. La o vreme, a venit alt grup de francezi. Erau trimisi de conationalii lor. I-au solicitat gazdei sa le prepare ceea ce ii incantase pe prietenii lor. O rugam sa ne dea si noua reteta prajiturii. "Este simplu. Se face un blat dintr-un pachet de unt, 3-4 galbenusuri, o ceasca cu zahar, una cu smantana si faina cat cuprinde. Se imparte in doua. Prima foaie se pune intr-o tava, se da la cuptor si se lasa cam vreun sfert de ora. Se scoate, se unge cu gem (dupa preferinte), peste care se pune nuca macinata, amestecata cu zahar si cu rom. Deasupra se face o bezea sau se acopera cu o alta foaie. Se da din nou la cuptor si se coace, la foc potrivit, pana este gata."

Nici n-am observat cand pe poarta casei si-a facut aparitia o familie. Erau oaspeti din Vaslui. Moasa Maria "i-a luat in primire", iar noua, pentru ca ii tot solicitam retete (este o impresionanta carte de bucate vorbita), ne-a oferit un savuros tort de inghetata.

"Nici nu ne-am gandit ca o sa avem atata multumire sufleteasca… Si, slava Domnului, oaspeti am tot avut. Din tara si din strainatate: francezi, nemti, australieni si alte neamuri. Strainilor le plac bucatele noastre traditionale. Nu numai sarmalele si fripturile facute in oale de lut. Au descoperit ca salata de vinete, laptele covasit, cozonacul cu nuca, stafide si rom, placintele sunt delicii culinare" - Maria Frigura

SALATA CU ARDEI COPTI SI VINETE

Se coc vreo 60 de ardei, se curata si se rup feliute sau fasii. Vinetele (7-8) se coc, se curata, se desfac in fasii si se lasa la scurs. Intre timp se pregateste marinata: o cana cu ulei, una cu zahar si una cu otet, sare si piper. Toate se amesteca bine. Intr-un vas mai mare se pun ardeii cu vinetele, peste ele se toarna marinata si se amesteca. Apoi, salata se pune in borcane. Se fierb la bain-marie timp de 20 de minute. Dupa spusele dnei Maria, este o salata extraordinara.

TORT DE INGHETATA

Un kilogram de smantana de casa se bate bine si se lasa la frigider. Se iau opt oua, se separa albusurile de galbenusuri. Albusurile se bat spuma cu un praf de sare, apoi se adauga galbenusurile si toata compozitia se pune peste smantana. Se amesteca bine si se lasa in continuare la rece. Se pun la topit 150 g zahar. Apoi se astampara cu o cescuta cu apa si se adauga doua linguri cu cacao. Se pregatesc un pahar cu stafide si unul cu nuci prajite. Se ia o tava si se pun alternativ: un strat din compozitia de smantana cu oua, stafide, nuci prajite, sirop de zahar ars cu cacao si tot asa pana se umple tava si se lasa la congelator aproape trei ore.