Lecţia de sushi

Deschid uşa şi în prag apare o fe­tişcană cu o sa­coşă în mână. Mă salută res­pec­tuoasă şi-mi spune dintr-o răsuflare că este în gazdă la o vecină de la etajul patru şi că ştie ea că aş putea s-o ajut să pre­gă­tească nişte sushi

Cineva sună insistent la intrare şi mă scoate din starea de odihnă-activă cerebrală în care mă aflam în timpul orei de cafeluţă. Lucru ce-mi creează o stare de iritare pentru toată ziua.

Dar cine mă cunoaşte nu face această greşeală. Deci, era cineva care nu mă cunoştea.

Deschid uşa şi în prag apare o fe­tişcană cu o sa­coşă în mână. Mă salută res­pec­tuoasă şi-mi spune dintr-o răsuflare că este în gazdă la o vecină de la etajul patru şi că ştie ea că aş putea s-o ajut să pre­gă­tească nişte sushi, pentru că are un iubit japonez care vine la Bucureşti mâine şi vrea să-i ia “maul”. Îmi vine s-o strâng de gât. Dar mă gândesc iute că nu e vina ei şi o poftesc în casă.

DE SUSHI ÎMI ARDE MIE!Cafeaua mi se răcise şi trebuia să scap de fată într-un fel. Aşa că o poftesc în bucătărie şi încep să o iscodesc dacă se pricepe la gătit, dacă are tot ce-i trebuie pentru sushi, o atenţionez că mai bine n-ar încerca pentru că n-o să iasă preparatul pe gustul japonezului, doar-doar o voi face să renunţe. Ea, aş! Mi-a spus că el, niponul, este încântat când o vede dornică să înveţe ceva şi, mai ales, când doreşte să se perfecţioneze. Mda! Bine, dacă asta vrei, asta ai să ai, îmi zic eu în gând şi o avertizez că nu am chef de pregătit japonezării. Fata nu s-a descurajat deloc, ba chiar a îndrăznit să-mi ofere sprijinul. Iar m-am enervat.

Citește pe Antena3.ro

Șoc în Coreea de Sud: un alt actor, vedetă de K-drama, a fost găsit mort în casă. Ce spune poliția

Se apucă să pună pe masă, din sacoşă, o cană cu orez cu bobul lung, o sticluţă cu oţet, patru linguriţe de zahăr, 1/2 linguriţă sare, un pachet de foi de algă sushi nori, 100 g somon afumat, castravete tăiat fâşii subţiri, patru bucăţi de sparanghel fiert, pastă de wasabi, sos de soia japonez shoyu, ghimbir murat, toate în ambalaje proprii sau ghemotoace din hârtie. Când am văzut toate astea înşirate pe masă, m-am întors la ea şi am întrebat-o:

– Dragă, dacă tu cunoşti reţeta, de ce nu o faci singură?

– Mi-e frică! Dacă nu iese bine? Dacă nu pun ceva şi...

Hârcâi şi o reped cu un “treci la treabă!”. N-a stat prea mult pe gânduri şi a spălat orezul, l-a pus la fiert cu o cană cu apă într-un vas. Apoi l-a lăsat la fiert 10 minute, după care alte 10 minute la foc mic. În timpul ăsta, eu am studiat celelalte ingrediente şi o cercetam pe sub sprâncene. Hm! Nu era o frumuseţe, dar era tânără, bine îmbrăcată şi fără farduri. Japonezul a ales bine. Se întoarce la mine şi-mi cere din ochi un vas pentru răcit orezul. Da, e şmecheră! Îi dau vasul şi îi arăt cum să răsfoiască orezul, pentru ca să se răcească. Ea se repede şi pune în ibricul de pe masă două linguri cu oţet, zahărul şi sarea, din ghemotoacele de hârtie. Le pune la foc până se topeşte zahărul şi apoi toarnă lichidul peste orez, amestecă uşor şi gustă ca să dreagă de ceva. Îşi ţuguie buzele şi, mulţumită, se uită la mine întrebătoare.

RULĂM,RULĂM. Împing către ea peticelul din beţe de bambus pentru rulat. Îl trage uşor şi se uită lung la el. Eu desfac pachetul de foi de algă şi aşez o foaie pe pe­ticel. Ea trage vasul cu orez, cu ochii la mine ca un cleptoman care te fură cu ochii în ochii tăi. Dau din cap şi, încurajată, înşfacă lingura, pune pe alge jumătate din cantitatea de orez, apoi o împrăştie uşor pe toată suprafaţa. Mai pe margine, spre ea, montează feliuţe de somon, apoi beţişoarele de castravete, două bucăţi din sparan­ghelul fiert şi se opreşte cu ochii la mine. Preiau lucrarea şi-i arăt cum se rulează, apoi o las să continue. Obţine un rulou uniform. Mă priveşte cu un aer triumfător şi-i fac semn să treacă la al doilea rulou. Îl face şi pe acesta şi apoi îi arăt cum se taie. Facem rotocoale întocmai ca la carte şi le montăm pe un platou de-al meu. Încântată mă îmbie să mâncăm, ară­tându-mi sosurile, wasabi şi soia, precum şi ghimbirul murat. Nu am chef şi-i spun că, dacă niponului nu-i pla­ce sushi-ul, să vină să-i dau nişte sarmale de-ale noastre şi să-i spună că ea le-a făcut.

Fata zice “sărut mâna”, strân­ge ce i-a mai rămas, ia platoul şi, la uşă, îmi zice:

– Tanti, ştiam eu că eşti de gaş­că şi mai ştiam că, dacă nu iese, ai şi un “plan B” în mânecă! Şi, dacă nu-i place, am să fac sex cu el de o să uite şi de mama su­shi-ului de la ei!

Precizări necesare

Pentru a obţine un sushi cât mai aproape de cel japonez, e bine să folosiţi ingredientele originale care se găsesc şi la noi în maga­zine. Respectând reţetele, aceste delicii orientale pot fi preparate în orice gospodărie. Peştele, proaspăt sau afumat, precum şi legumele fierte pot fi asezonate după dorinţă, imaginaţie şi curaj. Iar sosurile... tradiţionale musai!

veronica.bectas@jurnalul.ro