Lipie cu susan şi ou

De multă vreme trebuia să facă această călătorie la Istanbul. Acum, pe drumul de întoarcere, încerca să-şi amintească tot mai multe amănunte din timpul petrecut acolo.

De multă vreme trebuia să facă această călătorie la Istanbul. Acum, pe drumul de întoarcere, încerca să-şi amintească tot mai multe amănunte din timpul petrecut acolo.

Kemal nu-şi mai ascundea mîndria de a fi “posesorul” unei neveste atît de frumoase şi de pricepute la gătit şi se hlizea tot timpul. Cînd soacra o condusese în bucătăria uriaşă, dotată cu tot ce-şi putea dori o gospodină, îşi arătase încîntarea. Soacra a invitat-o să participe la pregătirea unei mese de dimineaţă. Elena i-a spus că doreşte să înveţe să gătească cît mai multe preparate cu specific turcesc, pentru că vrea să-l răsfeţe pe soţul ei. Vorbele ei au încîntat-o pe femeie, iar manamanul pregătit pentru masa de dimineaţă, de Elena şi mama-soacră, le-a adus laude din partea celorlalţi meseni.

Bucate turceşti

Îi plăceau mult aceşti oameni care se străduiau ca ea să nu se simtă străină. De fapt, ea şi soţul ei erau doar nişte musafiri. Cît timp au fost la ei, s-au distrat, au făcut cumpărături, au avut parte de surprize plăcute şi au depănat amintiri. Elena încerca să afle mai multe despre copilăria lui Kemal şi despre familia lui. Dar cel mai mult dorea să înveţe să gătească.

A fost prima dată cînd a văzut cum se face o baclava în casă şi a participat la pregătirea ei. Elena a renunţat la o vizită ca să pregătească alături de soacră-sa o salată din legume. Şi, la indicaţiile acesteia, a pregătit un minunat haydari, un fel de cremă din brînză pe care au mîncat-o cu lipie. A constatat că diferenţa dintre salata de fasole albă românească şi cea turcească era doar sosul din pastă de susan, care se toarnă peste salată. O surpriză a fost cînd a văzut cum se face lipia. Şi a notat tot. Încercă să-şi amintească ingredientele: 500 g făină, un ou, 300 ml lapte, un pachet de drojdie uscată, sare, pentru aluat şi pentru uns aluatul o linguriţă de ulei de măsline, un praf de zahăr, două linguriţe de susan şi un ou. Se amestecă bine făina cu drojdia uscată, se pune oul apoi, doar 250 ml lapte şi sare, se frămîntă bine şi se lasă la crescut pentru 30 minute. Apoi, se fac două blaturi rotunde, de un deget grosime, şi se lasă la dospit în tava unsă cu ulei, 10 minute. Din ou, frecat cu puţin zahăr, ulei de măsline şi laptele rămas, se face o compoziţie pentru uns aluaturile pe deasupra, după ce au fost apăsate cu degetele şi înţepate cu o furculiţă. Peste aluaturile unse se presară susan şi se coc rapid, în 10 minute în cuptorul deja încins. Ah, şi ce miros minunat de pîine coaptă răspîndesc! O să facă şi ea.

Se simţea obosită, dar şi mulţumită de impresia pe care o făcuse familiei lui. Toţi o plăceau.