Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Gastronomia este o parte a tradiţiei şi a culturii japoneze. Washoku - mâncarea tradiţională japoneză – este o valoare culturală în sine. A fost inclusă în patrimoniul cultural intangibil UNESCO, în anul 2013. Washoku îndeplineşte toate condiţiile pentru a fi considerată un fenomen cultural cu o valoare de nepreţuit a patrimoniului mondial.
Ingredientele de sezon şi regionale, întotdeauna proaspete, caracteri-zează bucă-tăria niponă, ca parte a culturii japo-neze. Reţetele washoku au fost transmise din generaţie în generaţie, iar masa este un ritual în sine, care transpune legătura între membrii unei familii sau ai unui grup social. Japonia este a doua ţară din lume care primeşte o astfel de apreciere interna-ţională, după Franţa, a cărei bucătărie a devenit parte a listei UNESCO în anul 2010. Pe aceeaşi listă a patrimoniului nematerial UNESCO sunt incluse şi unele mâncăruri din Mexic sau Turcia, dar şi meniul meditera-nean. Includerea bucă-tăriei japoneze în patrimonial UNESCO a avut la bază câteva criterii foarte importante. Un element important este respectul faţă de ingredi-entele proaspete şi diversificate. Japonezii preţuiesc şi gustul fiecărui ingredient luat separat. De asemenea, bucătăria niponă înseamnă alimentaţie sănătoasă, excelent echilibrată din punct de vedere nutriţional. Arta culinară mai înseamnă, în Ţara Soarelui-Răsare, expresia frumuseţii naturii şi a succesiunii anotimpurilor. S-a luat în considerare şi legătura foarte strânsă cu ceremoniile anuale, precum Anul Nou şi alte tradiţii nipone.
Japonia are una dintre cele mai mari speranţe de viaţă din lume. De 25 de ani, femeile din Japonia deţin recordul de longevitate, cu o durată medie de viaţă de 86,44 ani, conform datelor din 2009.
Beţişoarele (o-hashi)
Japonezii mănâncă majoritatea felurilor de mâncare, inclusiv supele, folosind beţişoare confecţionate din lemn sau bambus. Sunt mai scurte decât cele chinezeşti şi puţin mai ascuţite la vârf. Există obiceiul ca fiecare membru a l familiei să folosească acasă propriile beţişoare, respectând bunele maniere în mânuirea acestora: să le ţină în poziţia corectă în mână, să nu ia direct cu ele de pe farfuriile comune, să nu amestece cu ele, să nu le înfigă în mâncare, să nu le aşeze unul peste celălalt pe masă, ci pe un suport special, alăturate.
Citește pe Antena3.ro
Cum se prepară orezul
Deşi japonezii folosesc în majoritatea cazurilor aparate electrice pentru prepararea orezului, există modalităţi de a obţine acelaşi orez fiert în mod tradiţional. Se foloseşte un vas de lut cu capac. Secretul constă în apa folosită şi intensitatea fierberii. Orezul se spală de două-trei ori cu apă din abundenţă, apoi se adaugă apă cât să-l acopere. Se apasă cu podul palmei, de două-trei ori, spre fundul vasului, apoi se aruncă apa. Se pune într-un vas de lut şi se adaugă apă (de recomandat apă moale, cu o concentraţie foarte mică de săruri de calciu şi magneziu) în proporţie de 1.2 la 1 şi se lasă la înmuiat aproximativ 30 de minute vara, şi o oră iarna. Se pune la foc mare, apoi, după ce apa începe să fiarbă, se reduce focul şi se lasă la fiert 15 minute, fără să se ridice capacul. După ce se opreşte focul, se lasă să se aburească, fără să se ridice capacul, aproximativ 10 minute, după care se amestecă.
Pui teriyaki
Ingrediente (1 persoană):
Pulpă de pui fără os: 130-150 g
Sos de soia: 1 lingură
Mirin (vermouth sec sau brandy): 1 lingură
Vin alb (dulce): 1 linguriţă
Zahăr: 1 linguriţă
Puţină făină
Carnea de pui se pune într-o pungă de plastic, împreună cu puţin vin alb, şi se lasă la rece, la frigider, aproximativ două ore. Apoi se şterge, se presară cu puţină făină şi se rumeneşte într-o tigaie, cu puţin ulei. La final se adaugă amestecul de zahăr, sos de soia şi vin alb şi se lasă pe foc mic, până se carameli-zează puţin.
