2 februarie 2005
|
Vreau sa va transmit cele mai calde urari si sa va multumesc pentru revista pe care o scoateti. Retetele pe care le prezentati sunt intotdeuna foarte utile, mai ales ca permanent vreau sa incerc ceva nou pentru familia mea. Am observat ca la fiecare numar aduceti ceva inedit, tocmai de aceea vreau sa va dau si eu reteta mea "de suflet", ca sa fiu in ton cu spiritul revistei. Reteta pe care vreu sa v-o prezint se numeste "Pizza cu piept de pui", si o gatesc mereu, ca un mic rasfat, in week-end.
Ingredientele de are aveti nevoie sunt: 500 gr piept de pui, doua linguri de bulion, o ceapa, 100 gr unt, 50 gr cascaval, 150 gr faina, sare si piper. Iata cum procedez eu: curat carnea de pielita si de grasime, o dezosez si o pun la fiert in apa cu sare. Cand este gata, o scot si o tai cubulete. Framant un aluat din faina, cu 4 linguri de unt inmuiat la aburi si putina sare, dupa care o las doua ore sa se odihneasca. Ceapa o curat, o toc marunt, apoi o calesc in untul ramas si adaug bulionul. Timp de 2-3 minute amestec permanent. Adaug putina apa si presar sare si piper dupa gust. Intind aluatul in tava de copt si deasupra torn sosul, peste care adaug cubuletele de carne si cascavalul ras. Il dau la cuptor sa se rumeneasca. Sper sa incercati si reteta mea si sa va placa, pentru ca la noi in familie e o adevarata delectare de sfarsit de saptamana.
Cu stima,
Cristina - Baia Mare
Nu stiu daca ma puteti ajuta, dar am vazut un articol scris de dvs. in legatura cu Jurnalul de Bucatarie si de aceea va deranjez.
Citește pe Antena3.ro
Va multumesc anticipat.
Stimata Doamna Simona Georgescu,
Va multumim pentru fidelitatea cu care ne onorati la fiecare numar al revistei. Ne face o deosebita placere sa va putem ajuta si vom incerca sa raspundem apelului dumneavoastra, trimitandu-va numarul care va lipseste din colectie. In speranta ca v-am dat o veste buna si ca veti ramane acelasi cititor constant al revistei, asteptam in continuare sa ne scrieti si, de ce nu, chiar sa ne trimiteti retetele dumneavoastra preferate.
Bravo, bravo, bravo,
|
Cornelia Cristea