Meniuri hazlii de Sărbători sau “Revelionul de Crăciun”

Acum o sută de ani, Crăciunul era un bun prilej de glumă pe seama evenimentelor şi a personajelor importante din anul care tocmai urma să se încheie. De la cronica satirică a unui bucătar stângaci până la falsele meniuri care sintetizau, cifrat, în denumiri bizare, starea naţiunii, listele de preparate de Crăciun, întocmite ca amuzament, abundau la mesele de petrecere.

În 1910, începe Revolutia Mexicană, George V devine suveran al Regatului Unit, al dominioanelor britanice şi împăratul Indiei, Portugalia aboleşte monarhia, iar Japonia anexează Coreea. Evenimentele mondiale păreau a nu se răsfrânge, totuşi, asupra francezilor, care habar n-aveau, în 1910, că păşesc într-un deceniu al războaielor, care va schimba harta Europei. Un meniu franţuzesc din 25 decembrie 1910 oferea, aşadar, în glumă, să spunem, o serie de bucate imaginare, pregătite pentru un eveniment imposibil: Revelionul de Crăciun! La această masă, potrivit listei-meniu, se servea, Supă Richelieu, Aripi de Stridii à la St. Paul, Microbi zburători în sos Mousseline, Radicali în stilul Deputat, Cârnaţi pe placul Doamnelor, Salată de Sezon, Chateaubriants în stil Chatellerault (oraşul lui Descartes), Abatiză (sistem militar defensive – n.n.) de privighetori pe canapea, brânzeturi Brie şi Chabis ca la Membert, Timpane Milaneze, iar ca băuturi, se oferă un vin "normal", din 1869, un butoi de Perigueux 1900, un Moulin Rouge 1822, o Inundaţie, Diferite Şampanii, Lichiorul Doamnelor.
Grafica meniului de Crăciun-Revelion 1910 este şi ea hazlie, ilustrând un peisaj bucolic de vară-toamnă, cu falşi semănători şi cai păscând alături de vaci, cu ulii care hrănesc, protector, porumbeii... În concluzie, iată un meniu de tot râsul, potrivit cu starea de bună-dispoziţie a invitaţilor care, de bună seamă, ştiau la ce masă participă: de Craciun sau de Anul Nou (?)...

Reţetă. Abatiză de privighetori pe canapé

De fapt, nu ştim prea sigur cum se vor fi gătind aceste “canapele”. Dar ca să nu vă lăsăm fără nici o reţetă, am apelat la un hâtru gastonom din aceeaşi epocă, e vorba despre jurnalistul român Constantin Bacalbaşa, care în cartea sa, “Dictatura gastronomică”, ne oferă câteva variante de aperitive din soiul celor numite îndeobşte “canapele”.

 "Ia miez de pâine din ajun, pâine albă sau neagră, şi taie bucăţele groase de cel mult o jumătate de centimetru şi mari cam de 4-5 centimetri pătraţi; aceste pânişoare se prăjesc foarte puţin în unt clarificat, apoi se întind asupra lor unt proaspăt şi mai multe soiuri de alimente precum vom arăta mai jos. Canapea cu unt de sardele: peste pâine se întinde cu cuţitul untul cu sardele. Canapea cu icre moi: se întind icrele peste pânişoara unsă uşor cu unt. Canapea cu salata de icre negre: se face salata de icre negre tescuite şi se aşază pe pâine. Canapea cu crevete: 100 g cozi de crevete pisate cu 250 g unt; întinzi pe pâine; adaugi câteva cozi curăţate. Canapea cu unt cu muştar: amesteci o lingură cu muştar Savora cu 250 g unt; întinzi pe pâine. Canapea cu ouă: răscoci ouăle, toci dedesubt albuşul şi gălbenuşul amestecate cu pătrunjel, pui sare şi piper şi întinzi pe bucăţele de pâine untată. Canapea daneză: după ce ai untat pâinea aşezi deasupra unt cu hrean şi bucăţele mici de heringi şi icre. Canapea talmeş-balmeş: după ce ai untat pâinea pui deasupra un amestec din unt cu sardele, limbă afumată, şuncă, ouă răscoapte, un peşte (ton sau somon). Canapea moscovită: taie în bucăţi mici pui fript, trufe şi vârfuri de sparanghel fiert, acoperiţi cu sos maioneză pipărat bine, amestecă şi aşază pe franzelă"