Vorbeam acum opt-noua ani cu patrononul unui mare restaurant din Moldova si-l intrebam de ce nu-si diversifica meniul. Omul mi-a marturisit, sincer: "Pentru cine? Eu am carciuma in hala. Ori, aici se cer zilnic doar trei produse: ciorba de burta, micii si friptura!".
BOGDAN ULMU
Dincolo de traditionalism, insa, de ce sa nu recunoastem, cand trecem pe langa un gratar cu mici, fie in piete, fie pe trotuarele din fata restaurantelor, adulmecam cu narile dilatate in vant, fiind cuprinsi, instantaneu, de o irepresibila pofta de mititei!
Cu toate acestea, in jumatate din restaurantele noastre, produsul adorat de romani nu este bine pregatit sau nu este corect oferit. Avem falsa impresie ca mancarurile cele mai cerute se fac si usor! Alaturi de mici, am putea incadra ciorba de burta, ciolanul cu fasole, friptura de porc, ficatul de ramator sau de vita.
DISCREPANTA. Daca acum doi ani am descoperit in piata din Deva cei mai mari mititei... nationali: aveau, cruzi, cam doisprezece centimetri lungime! Daca si in Bucuresti am avut surpriza sa descopar, acum cinci-sase luni, ceva asemanator (la un restaurant si un bufet de piata din cartierul Baneasa), ei bine, mergand la un restaurant langa Buzau am descoperit mici... exagerat de mici, care masurau doar 3,5 centimetri. In plus, desi gratarul fumega, in scop publicitar, cei adusi noua la masa erau cu desavarsire reci.
Ceva asemanator am patit si la un local timisorean de pe malul Begai, unde, cand l-am rugat pe chelner sa aduca o parte din ei mai in sange, ni s-a raspuns: "Nu am cum, fiindca toti sunt deja bine prajiti". Cand ni i-a adus, pe un platou de inox, am considerat ca respectivii erau mai mult de-atata: erau chiar arsi!
Citește pe Antena3.ro