Mierea - primul indulcitor al omenirii

Documentele despre existenta mierii dateaza din Babilon si Mesopotamia de acum 2100 de ani inainte de Christos. Numele ii vine de la englezescul "hining" si a fost primul indulcitor folosit de om.

Legenda spune ca zeul dragostei, Cupidon, isi inmuia sagetile in miere, pe care apoi le tragea in indragostiti. In Vechiul Testament se vorbea foarte des despre Israel ca fiind "tara lapelui si a mierii".

UTILITATE. Pe vremuri, mierea era folosita ca moneda de schimb, tribut sau dar. In secolul al XI-lea, taranii germani le plateau tributul feudalilor in miere si ceara de albine. Cercetarile au aratat ca apicultura era o indeletnicire a bastinasilor din Mexic si din America Centrala inca dinaintea sosirii lui Cristofor Columb.Pe langa utilitatea sa in pregatirea mancarurilor si a bauturii, mierea mai folosea si la pregatirea cimentului, la lustruirea mobilei sau la emailat. Astazi are mult mai multe intrebuintari, mai ales in cosmetica si farmacie.

COMPOZITIE. Aroma si gustul mierii sunt influentate de tipul plantei din care este facuta. Se poate prepara din coriandru, crusin, floarea-soarelui, izma, iarba neagra, levantica, menta, paducel, pin, rapita, rozeta, salcam, salcie, tei si trifoi. Gustul poate fi aromat sau putin intepator, dar de cele mai multe ori este combinat. Compozitia mierii este mai complexa decat se crede: apa, albumina, hidrati de carbon, fosfor, fier, sodiu, clor, magneziu si calorii. De asemenea, se intalnesc in compozitia ei acizi precum cel formic, acetic, malic si citric. Compozitia nectarului si deci si a mierii difera in functie de anotimpul in care este recoltat. Pentru ca mierea contine vitamine si grasimi solubile in apa, ea nu ar trebui sa lipseasca din alimentatia zilnica. Culoarea este cea care arata ce fel de aroma are mierea. Poate fi alba, galbena, galben-verzuie, aurie, maro inchis, rosie sau aproape spre negru. Textura trebuie sa fie neaparat groasa pentru ca mierea sa fie de buna calitate.