Minunea de la capatul lumii

Noua Zeelanda pare un taram de neatins. O imagine neclara a unui vis nevisat. O tara atat de indepartata incat, pentru multi oameni, resemnarea ca n-o vor vedea-o niciodata este mai putin grea decat zborul imaginatiei in fata planiglobului.

Intangibilitatea este resimtita pe intreaga emisfera nordica chiar daca, realist vorbind, o cursa cu trenul Iasi-Timisoara si retur echivaleaza cu zborul pana in Auckland, Wellington sau Christchurch. Diferenta de perceptie dintre posibilii pasageri ai trenului amintit si cetatenii din tarile dezvoltate poate fi o vizita la un magazin alimentar, unde cei din urma pot "gusta" minunea de la capatul lumii.

Oferta din Occident este un exemplu de spatialitate comprimata. Aici strabati pamantul si poti afirma ca ai vizitat Mata Estate, Waipara Springs sau Stonyridge Vineyard. Daca va place cum suna, retineti si numele altor proprietati: Coopers Creek, Hunter’s, Waimarama Estate, Cellier Le Brun. Noua Zeelanda - prohibitie si super-evolutie. Printre ultimele venite pe valul noilor puteri viticole, aceasta tara a reusit sa-si defineasca foarte clar personalitatea si chiar sa genereze "mode", adoptate si in tari din vechea garda.

Merita sa privim putin in istorie si vom ramane mirati cat de proaspata este aparitia Noii Zeelande pe scena internationala a vinurilor. Si incep cu prohibitia care a durat pana in 1919, atunci cand soldatii intorsi din primul razboi mondial au determinat abolirea contestatei legi.

E adevarat ca dupa aceasta perioada, cultura vitei-de-vie a suferit o perioada de decadere, fiind dublata si de o serie de boli, care au afectat-o puternic. Continuand, va vine sa credeti ca pana in 1968 "bautura demonica" a fost interzisa in trenuri, pana in 1970 in aeroporturi, restaurantele s-au descurcat fara vin pana in 1976, iar supermarket-urile pana la sfarsitul anilor ’80? Da, e oarecum ciudat cat de apropiate sunt obstructia si super-evolutia. Din acest motiv putem spune ca poate mai avem si noi sanse. Numai ca, odata hotarati, neo-zeelandezii au pus in practica un program de dezvoltare, scutiri de taxe, apelare la know-how-ul strain si iata, astazi, vorbim de unele dintre cele mai bune Chardonnay sau Sauvignon Blanc din lume. Si noi am avut o prohibitie in istorie. Daca este sa cream similitudini, atunci sa speram ca nume precum Carl Reh Winery, Vinterra, Vinarte, Cramele Halewood, Serve, Recas, Stirbey (lista continua) vor putea reedita succesul neo-zeelandezilor, plasand Romania in atentia iubitorilor de vin bun.

Misiunea noastra ar ramane sa deslusim cu atentie ce inseamna "savoir boire, savoir vivre".

Minunea s-ar produce si aici.