Neatza, România!

În sfârşit am reuşit să mă întâlnesc cu Vlăduţ! Cum care? Vlăduţ de la “Neatza cu Răzvan şi Dani”! Emisiunea lor îmi acaparează toate dimineţile. Băieţii sunt extraordinar de tonici, iar Vlăduţ găteşte dumnezeieşte.

Dacă până acum (momentul în care citiţi aceste rânduri) nu v-aţi uitat deloc la emisiune (personal, nu cred că e cineva care să nu o fi făcut încă) vă vând un… pont… Puneţi ceasul să sune la 8:00, uitaţi-vă la Antena 1 şi veţi avea cea mai grozavă zi. M-am cam întins cu vorba. Reiau… Personal (faţă în faţă) l-am cunoscut la Campionatul Internaţional de Gătit în Aer Liber, ediţia Mamaia. Făcea parte din juriu, l-am abordat, dar fiind foarte ocupat am stabilit să ne întâlnim în Bucureşti. După ceva vreme am reuşit să ne ducem la îndeplinire planul.

 

Îndrăgostit de bucătăria românească

Iată-ne aşadar la discuţii cu Vlăduţ, bineînţeles după ce s-a terminat emisiunea “Neatza cu Răzvan şi Dani”. Este un om foarte deschis, zâmbeşte tot timpul, iar subiectele curg firesc. “Şapte ani din viaţă i-am petrecut în Germania, cu familia. Acolo m-am îndrăgostit şi de bucătăria internaţională. Spun «şi de», pentru că eu iubesc din tot sufletul bucătăria românească”. Îl întreb, bineînţeles, despre băieţi (Răzvan şi Dani), cum sunt, ce preferinţe culinare au, şi dacă sunt greu de “suportat”?. “Uneori ei doresc să le gătesc anumite mâncăruri preferate, care sunt în general, din copilăria lor, mâncăruri cu care au crescut. Ei sunt nişte colegi excelenţi, am impresia că-i cunosc de-o viaţă. Într-un cuvânt ne înţelegem foarte bine.”

 

Preferinţe

M-a fascinat felul în care i s-au dilatat pupilele în momentul în care l-am întrebat despre bucătărie. Care-i place cel mai mult, cea românească sau cea internaţională? “Cu siguranţă sunt multe mâncăruri care-mi plac din bucătăria românească sau internaţională. Dar eu prefer bucătăria românească. Ador sărmăluţele (a intuit ce urma să-l întreb şi mi-a luat-o înainte).” Discuţia se deapănă firesc, aşa aflu că îi place să asculte muzică, să meargă la cumpărături, să se întâlnească şi cu prietenii. “Am foarte mulţi prieteni, cu care mă întâlnesc tot timpul şi pentru care gătesc cu plăcere. Când fac mâncare pentru ei nu-i las să facă nimic, nici măcar să taie o ceapă. Simpla lor prezenţă mă ajută să creez.”

Orice îl poate inspira atunci când creează o reţetă? Îl întreb, dornică să aflu mai multe detalii, apoi zâmbeşte şi-mi spune: “Întotdeauna am avut multe surse de inspiraţie, dar aşa cum îmi place mie, la reţete am adus şi multe îmbunătăţiri. Un bucătar trebuie să fie creativ. Fiind de meserie, am nişte baze solide de cunoştinţe, ştiu foarte bine ce ingrediente se pot combina, ce amestecuri se pot face şi ce nu.” 

 

Preparate îmbietoare

Visuri? Poate un restaurant. Ce profil ar avea acesta? Răspunsul vine firesc: “Cu siguranţă, bucătărie românească. Aş umbla prin toată ţara, în cele mai îndepărtate sate şi sătuce ca să culeg cele mai necunoscute reţete româneşti. Avem bucătărie românească şi trebuie să o cunoaştem.  Fiecare zonă din ţara asta are cel puţin un preparat specific şi chiar dacă poate seamănă cu un altul, este prezentat altfel, are alte arome, alte ingrediente. Trebuie să recunoaştem că avem bucătărie tradiţională şi cel mai important lucru este că noi, cei de meserie, trebuie să le aducem pe mesele de sărbătoare ale tuturor.” Întrucât cu fiecare întrebare doresc să aflu lucruri noi despre interlocutorul meu, îl întreb cum îşi alege reţetele pe care le găteşte, fie că e la Tv, fie că e acasă. “Eu creez reţetele atunci când merg la cumpărături. Îmi place mult să merg la cumpărături! Mă plimb cu coşul printre rafturi şi fac în minte combinaţii de ingrediente, fac reţeta în minte, o vizualizez. Nimic complicat nu este în crearea unui fel de mâncare, îl prepar în funcţie de ingredientele pe care le pot procura, iar succesul este garantat. De exemplu, un şniţel gratinat nu este ceva aşa de deosebit, dar putem crea un preparat nou. Îi putem adăuga caşcaval, legume sau fructe, îl gratinăm la cuptor şi gata… Cum spuneam: succesul este garantat. La TV mâncarea trebuie să arate foarte bine, dar să aibă şi gust foarte bun. În platou reţeta din ziua respectivă o prepar de la cap la coadă. Laudele colegilor mei care gustă din preparatul respectiv, pentru că ei trebuie să guste tot ce gătesc, sunt foarte importante, iar atunci sigur mi-am atins scopul: preparatul a ieşit aşa cum mi-am dorit.”

 

Oala cu sarmale, un basm

Doriţi o reţetă savuroasă de sarmale? Poate veţi spune că oricine ştie să gătească sarmale… Vlăduţ, căruia îi plac foarte mult sarmalele, ne divulgă câteva dintre secretele acestui fel de mâncare, aşa cum îl prepară el.
“La sărmăluţe contează foarte mult compoziţia, combinaţia de carne (porc, vită, raţă sau gâscă), proporţia de orez, în plus, eu adaug şi puţin suc de roşii în carne, apoi pun foarte multe verdeţuri, tocate foarte fin, deoarece acestea le dau aromă. Iar că să aibă o savoare deosebită adaug printre straturile de sarmale şi puţină afumătură. Dar lucrul care mie mi se pare foarte, foarte important este vasul în care acestea se fierb. Neapărat să fie un vas ţărănesc, din lut sau din pământ. Sunt foarte bune vasele din lut care se găsesc la hypermarketuri sau pe la târguri. Apoi focul să fie foarte, foarte încet, iar ele să fie lăsate la cuptor aproximativ 6-7 ore. Dacă e vară le împachetez în varză dulce şi, când le pun la fiert, adaug borş. Iarna le prepar în varză murată, iar sosul pe care îl torn deasupra îl fac din suc de roşii şi apă.”

 

Poezie într-o farfurie

Preparatul gătit de Vlăduţ la emisiunea din dimineaţa zilei în care ne-am întâlnit arăta senzaţional. Doriţi să vă spun reţeta? Sunt sigură că da. Se numeşte antricot “alintat”. “Aveţi nevoie de patru antricoate de vită cu os, patru cartofi, de mărime medie, 400 g cremă de brânză dulce, două linguriţe de hrean şi de o lingură de dulceaţă de coacăze. Antricotul se dă cu sare, se condimentează. Se pune puţin ulei de măsline într-o tigaie şi se adaugă antricotul, care se frige pe o parte şi pe cealaltă, apoi se introduce la cuptor pentru 30 de minute. Separat, fiecare cartof se înfăşoară în folie de aluminiu, se aşază în tavă şi se lasă în cuptor. După ce s-au copt, se scot şi se crestează. Separat se prepară umplutura din: brânza dulce care se amestecă cu hreanul, apoi se adaugă şi lingura de dulceaţă de coacăze. Aceasta se încorporează doar o dată lejer, ca să obţinem efect marmorat. Cu această combinaţie se umplu cartofii, iar pe farfurie se aşază un cartof umplut şi o bucată de antricot, iar totul se va orna cu fâşii de ardei gras roşu şi verde. Iar acum am să vă divulg şi un secret! Sarea grunjoasă este foarte importantă, pentru că datorită ei antricotul se va rumeni frumos pe o parte şi pe alta, iar la mijloc va rămâne fraged şi suculent.”