Nixon şi untul de Bercy

Anthony Hopkins, Beau Bridges, Bob Gunton, Frank Langella… Ce au toţi aceşti actori americani în comun? Fiecare dintre ei a încercat să redea un fragment din viaţa lui Richard Nixon, singurul preşedinte american care a demisionat (în urma scandalului Watergate).

"Nixon" şi "Kissinger and Nixon" (în 1995), "Elvis meets Nixon" (în 1997) ori actualul "Frost/Nixon" nu sunt însă singurele pelicule din cinematografia americană inspirate din existenţa ghinionistului locatar de la Casa Albă. Să ne amintim doar celebrul "All the Presindent Men" (Toţi oamenii preşedintelui – 1976), cu Dustin Hoffman şi Robert Redford în rolurile principale – care narează efortul a doi jurnalişti de la Washington Post de a descâlci hăţişurile scandalului Watergate –, film care a fost răsplătit cu patru premii Oscar. Numele lui Nixon pare, de altfel, să consoneze cu Oscarurile. Pelicula din 1995, avându-l pe Anthony Hopkins cap de afiş, a fost nominalizată de patru ori, aşa cum s-a întâmplat şi cu recenta ecranizare, aflată în cursă la categoriile Cel mai bun film, Cel mai bun actor în rol principal (Frank Langella), Cel mai bun regizor (Ron Howard) şi Cel mai bun scenariu adaptat.

11 interviuri
"Frost/Nixon" porneşte de la cele unsprezece interviuri de televiziune pe care fostul preşedinte american Richard Nixon le-a acordat lui David Frost, gazda unui popular talk-show britanic, care a înregistrat în acele zile cea mai mare rată de audienţă din toate timpurile pentru acest gen de emisiune. Un film excelent, care recreează atmosfera studioului TV din acel an 1977, când tensiunea dintre Frost şi Nixon era atât de puternică încât devenise aproape palpabilă. Ca şi atunci, spectatorul caută răspuns la o întrebare: va reuşi David Frost să scoată de la fostul preşedinte adevărul despre afacerea Watergate (1972 - 1974), cea care a pus capăt atât de dur celui de-al doilea mandat al său la Casa Albă? Scenariul, foarte bine pus la punct, este o adaptare după o piesă de teatru la rândul său premiată – ceea ce poate fi de bun augur, garantând cel puţin un Oscar în seara de 22 februarie 2009.

Conservator, la masă
Nu vom încerca nici măcar să schiţăm o cronică a filmului, pentru că, până la urmă, pretextul nostru este unul gastronomic. Ştim că la instalarea în funcţie a unui nou preşedinte la Casa Albă există un comitet care organizează un dineu inaugural. Ce se întâmplă însă atunci când un preşedinte părăseşte postul (şi încă în chip atât de ruşinos)? Urmărind meniurile de la cele două ceremonii de inaugurare (20 ianuarie 1969 şi 20 ianuarie 1973) observăm că preşedintele era destul de conservator, atunci când venea vorba despre mâncare. După un preparat de deschidere (care putea fi o salată de fructe de mare sau un cocteil de creveţi) urma o friptură din muşchi de vită asociată cu sos (unt) Bercy, despre care se ştie că era favoritul lui Nixon. Interesant este faptul că, deşi maeştrii bucătari recomandă acest unt Bercy pentru preparate din peşte (în special din peşte afumat), Richard Nixon prefera să îl asocieze cu carnea de vită, alături de care chefii de la Washington puneau, ca garnitură, fie fasole verde, fie cartofi parizieni. Agrea, de asemenea, salata de avocado, simplă sau în asociaţie cu grepfrutul, pâinicile cu unt şi îngheţata de căpşune cu frişcă. În ce priveşte băuturile, este ştiut faptul că, în afara vinurilor de provenienţă americană, le îndrăgea pe cele dintr-o podgorie din vecinătatea Parisului, de la Bercy (de unde, probabil, şi pasiunea pentru untul pregătit după o reţetă originară din acelaşi loc).

Iată de ce ni-l imaginăm pe Nixon – după debarcarea lui de la Casa Albă ori după interviul tensionat cu David Frost – reculegându-se în sufrageria propriei case şi servind cam aceleaşi mâncăruri aflate şi în meniurile de la ceremoniile prin care naţiunea americană îl onora drept câştigător al alegerilor prezidenţiale. "Am făcut lucruri rele, dar nu sunt un om rău!", se spune că ar fi exclamat, la un moment dat, Nixon.

Şi-atunci, am completa noi, de ce nu s-ar fi bucurat de puţinele lucruri care îi făceau plăcere, precum friptura de vită cu unt Bercy şi-un pahar de vin?

"Am făcut lucruri rele, dar nu sunt un om rău"
Richard Nixon, fost preşedinte al Statelor Unite ale Americii

Roast Tenderloin of Beef with Bercy Butter

Friptură de muşchi de vită cu unt de Bercy

Ingrediente: un muşchi de vită de aproximativ 2-3 kg, două linguri de ulei de măsline, sare, piper proaspăt măcinat; pentru sos: 225 g măduvă de os, 3 cepe eşalote, o cană de vin alb-sec, o cană de unt nesărat, o lingură de suc de lămâie, 3 linguri de pătrunjel tocat, sare, piper.

Preparare: Muşchiul se curăţă de pieliţe, se spală, apoi se unge cu ulei de măsline pe toate părţile. Se presară piper şi sare, apoi se aşază într-o tavă. Cu un cuţit ascuţit se fac câteva pliuri foarte subţiri, pentru ca muşchiul să se prăjească bine şi în interior. Eventual, se poate folosi aţă de bucătărie. Se lasă în cuptor, la foc mediu, timp de 45-50 de minute. Se scoate din cuptor, se lasă să stea 10 minute, apoi se taie în felii groase de doi centimetri. În timp ce muşchiul se află în cuptor se pregăteşte sosul. Măduva se taie cubuleţe şi se poşează în apă sărată timp de două minute. Se strecoară şi se lasă deoparte. Ceapa eşalotă tocată se fierbe în vin până când se înmoaie, iar vinul se reduce la câteva linguri. Se amestecă restul ingredientelor, se lasă să se răcească deoparte, apoi se toarnă peste muşchi. Sosul nu trebuie să se topească de tot.

Grapefruit-Avocado Salad

Salată de grapefruit şi avocado

Ingrediente: o salată, o cană de grapefruit tăiat în bucăţi de mărime medie, un avocado copt; pentru sosul de seminţe de mac: o jumătate de cană de maioneză, două linguri de oţet, o treime de cană de zahăr, un sfert de cană de lapte, două linguri de seminţe de mac.

Preparare: Salata se rupe în bucăţi, iar avocado se descojeşte şi se taie cubuleţe. Se amestecă salata, cubuleţele de grapefruit şi avocado într-un bol. Se pregăteşte sosul, mixând toate ingredientele într-un blender. Se toarnă peste salată şi se serveşte.