x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar O fasole fericita

O fasole fericita

14 Dec 2004   •   00:00

JURNALUL DE BUCATARIE
Bogdan Musatescu - Fasolea batuta e fericita • Un romantic si in bucatarie • Carne de post cu mujdei • Parfumerie in pahar conic • Renascuta pe malul apei • Renascuta pe malul apei • Ritual de Ignat sau Povestea porcului • Energia vietii la greci

Invatacel la colinde

EDITORIAL
Click pentru a mari imaginea
SUMAR
Ultima saptamana a Postului Craciunului e - cel putin pentru copii inca e asa! - timpul in care se invata colindele. Seara, in bucatarie, in vreme ce mainile pregatesc mancarea pentru ziua ce vine, mamele repeta, dimpreuna cu pruncii, versurile colindelor de demult. "Ia sculati voi gazde mari/ Florile dalbe", canta maicuta…. "Florile dalbe", ingana cel mic, "florile dalbe"…

Si cantecul se inalta subtire, din vocile lor impletite. Ceas sfant! Ceas cald si luminos! Si undeva, sus, Dumnezeu priveste imaginea aceasta si o binecuvanteaza.

Si undeva, sus, Dumnezeu aude firul cantecului cum se desface de pe gogoasa de matase si se face borangic… Si inima lui se umple de candoarea intamplarii la care e martor.

Acest timp al invatarii colindelor e cea mai frumoasa amintire pe care o am din propria-mi copilarie. Si cati dintre dumneavoastra nu o adapostesc in suflet! Sufletul cu poarta ce abia asteapta sa fie deschisa, "Ca va vin colindatori,/ Noaptea pe la cantatori,/ Si v-aduc pe Dumnezeu,/ Sa va mantuie de rau…"

Si ma-ntorc si eu in bucataria copilariei unde mama cocea turte pentru "pelincile lui Hristos", iar eu, in lumina difuza, o priveam cu ochi mari si uimiti, respirand o data cu cuvintele colindului, caci se anunta venirea Lui, "Dumnezeu adevarat,/ Soare-n raze luminat".

Florile dalbe!

.

Reteta de suflet

A cumpara de la hipermarket a devenit un fel de... sport national. Gasesti aproape tot ce vrei sa iei, ba si ceva pe deasupra. Oricum, impresia mea e ca intri pe usa cu gandul sa cumperi ceva si iesi de acolo cu caruciorul plin cu tot felul de lucruri care nu ti-au bantuit niciodata visele. Privesc acum la varza asta de Pekin. O andiva ceva mai mare. Alb-verzuie, avand forma unei mingi de rugby si destul de tare, de o strang cu toate cele zece degete - semn ca foile sunt indesate bine. Nu sunt foarte sigura ce am cumparat. O varza sau o salata?

Sau mai bine un ou dogmatic... Asa cum sta acum, pe placa de taiat din bucatarie, pare mai degraba un cap brancusian, cufundat in somn. Inainte sa iau o hotarare - ingredientul pretios al carui fel de mancare va fi verzisoara asta? - caut cat mai multe informatii. Nu se cuvine sa o mananc fara sa fi facut... cunostinta. I se mai spune: varza chinezeasca, salata chinezeasca, varza shantung sau hakusai. E un ingredient comun in salate si tot felul de preparate de cruditati de pe intinsul Asiei. Are o rezistenta extraordinara la frig si isi continua ciclul de viata chiar si sub zapada. De aici si numele de "salata de gheata" ce i se mai da. In Extremul Orient numele ei este hakusai si se cultiva pe suprafete destul de mari, tocmai datorita calitatii ei de a face fata temperaturilor reduse.

M-am imprietenit cu varza asta ciudata atat de tare, incat nici nu stiu daca as mai vrea sa o transform in ceva de mancare. Si, totusi, am de ales intre doua retete, la fel de apetisante. O salata cu branza feta, rosii, castraveti, ardei, masline si marar, bine asezonata cu ulei de masline. Sau o salata mexicana - chiar, cum vor fi ajuns mexicanii sa cunoasca delicioasa varza de Pekin (?), probabil tot de la hipermarket o cumpara! - cu boabe de fasole, alune, soia, seminte de floarea soarelui si ulei de porumb. Cantaresc ambele retete. Si imi dau seama ca, daca acum nu am fi in post - as fi preferat o pizza cu un profil international perfect: mai multe feluri de branza, sos de rosii, bucati de ceafa de porc la gratar, tzatziki, oregano si... orice iti mai da prin minte. Ce ziceti - incercati?
×