Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Una dintre cele mai interesante reprezentări ale vieţii de după moarte are ca punct de plecare Scara către Rai. Aşa cum apare zugrăvită pe pereţii exteriori ai Mănăstirii Suceviţa, ea este reprezentată ca o scară cu 33 de trepte pe care urcă creştinii către Iisus, aflat deasupra ultimei trepte. În urcuşul lor, îngerii îi ajută pe unii oameni să urce mai repede, sprijinindu-i să nu cadă. Alţi creştini sunt însă traşi în jos de duhurile rele, care se agaţă de hainele sărmanilor oameni şi încearcă să-i prăbuşească în gura balaurului ce sălăşluieşte în hăul de dedesubt. Dacă la intrarea în Iad se afla un personaj mitologic, ce stârneşte fiori, cum credeau românii că arată Raiul?
BUCATE CA DIN RAI
Ei bine, cea mai potrivită comparaţie este următoarea: la fel de frumos precum e palatul lui Vodă faţă de coliba săracului. O grădină unde Dumnezeu a adus tot ce se află mai frumos pe lume, un loc nesfârşit în care se ridică neînchipuit de strălucitoare casele tuturor sfinţilor. De asemenea, aici roadele nu se sfârşesc niciodată, aşa că nimeni nu duce lipsă de nimic. "Ici şi acolo sunt mese întinse sub pomi ori pe iarbă verde şi toată lumea petrece, dar fără să bea şi să mănânce ca la praznicele noastre, până-şi uită oamenii de ei." (M. Olinescu - "Mitologie românească")
Creştinii îşi închipuiau că în Rai mesele se umpleau cu bucate gustoase aşa cum se fac în sate în zilele de sărbătoare, iar cele mai aşteptate erau de fapt plăcintele cele dulci. Învârtite cu mult unt şi brânză de oi, o plăcintă care necesita multă trudă, căci trebuia aluatul strâns, gâtuit şi apoi sucit. Mai puteau fi umplute cu mere, nuci sau dulceţuri. Mai era apoi baclavaua sau "paclavaua". Se lua făină albă ca neaua, din care se făceau foi ce se coceau pe o tipsie rotundă. La mesele de soi se coceau nu mai puţin de 300 de foi care se ungeau, fiecare în parte, cu unt, migdale şi zahăr. După ce se scoteau din cuptor, se stropeau cu sirop făcut din flori, se tăia în romburi şi se păstra în cutii puse la adăpost în cămări. Se mai făceau plăcinte cu tocmagi (tăiţei), halva sau alivenci, dar şi alte copturi cu varză sau carne.
Fursecuri cu frişcă şi afine
● Ingrediente: 150 g făină de secară, 150 g făină de grâu, 200 g unt, 150 g zahăr tos, o linguriţă cu bicarbonat de sodiu, o linguriţă cu pudră de scorţişoară, un sfert de linguriţă cu sare, jumătate de linguriţă cu seminţe de chimen, frişcă, afine.
● Preparare: Într-un bol se pun zahărul tos, bicarbonatul de sodiu, sarea, făina de grâu şi făina de secară. Se adaugă jumătate din untul rece tăiat cubuleţe şi se frământă cu degetele până devine ca un pesmet. Se adaugă restul de unt moale, pudra de scorţişoară, seminţele de chimen şi se frământă până se obţine un aluat tare, nelipicios. Dacă se fărâmiţează, se adaugă puţină apă şi se continuă frământarea.
Se înfăşoară în folie alimentară şi se introduce la rece minimum 30 de minute. Se întinde într-o foaie potrivit de groasă, se taie flori cu o formă pentru biscuiţi, se aşază pe o tavă tapetată cu hârtie de copt şi se coc la foc mediu 20 de minute. Când s-au răcit, se decorează cu aveline de frişcă şi cu afine. (Reţetă redactată de Alina-Ramona Anghel)
