Ofrande rituale de vară

Multe sunt poveştile despre Sânt-Ilie şi multe sunt pricinile care îl fac temut printre gospodari. Se spune că la 20 iulie, atunci când este pomenit de tot norodul, cerul se deschide, Sânt-Ilie arătându-se alături de Dumnezeu.

Conform tradiţiilor populare, el a fost în viaţa pământească un surugiu ce a făcut multe fapte bune, motiv pentru care a fost ridicat la cer cu tot cu căruţă şi cai. În acelaşi timp, el are în păstrare ploaia, fulgerele şi tunetele. Călătorind pe bolta cerească în carul său cu totul şi cu totul din aur, tras de cai cu potcoave de argint ce scapără fulgere, el biciuieşte dracii (iar atunci se aud tunetele ce-i sperie pe gospodari) şi-i face să se îndepărteze de oameni.

STĂPÂN PESTE CER
"Sfântul Ilie are şapte tunuri: de ploaie, de secetă, de foamete, de holeră, de boli, de moarte şi de bătălie; cu ele orânduieşte el. (...) Pe cer nu se poate cunoaşte care e nor de ploaie curată şi care de grindină; norii de ploaie curată sunt traşi de Sfântul Ilie cu un bou, ca să dea apă printre piatră. Câteodată acest bou trage aşa de greu, că se aude icnitul şi opintitul lui până la noi pe pământ; necuratul trage gheaţa cu putere de foc." (T. Pamfile - "Sărbătorile la români")

În tradiţia populară, cerul este închipuit ca fiind o copie (la dimensiuni fantastice) a lumii de pe pământ. Acolo se află încăperi despre care nimeni nu ştie ce găzduiesc, cheile fiind ţinute de Sf. Petru.

MOŞII DE SFÂNTUL ILIE
Femeile din sat au grijă ca în această zi să adune copiii de prin sat la umbra merilor. Atunci sunt scuturaţi pomii pentru prima dată, copiii culegând merele, existând astfel credinţa că şi cei trecuţi pe lumea cealaltă se vor bucura. După ce sunt duse la biserică, fructele se dau de pomană, pentru ca pe lumea cealaltă merele să se facă cu totul şi cu totul de aur. Multe dintre fructe se ung cu miere şi se servesc la masă.

În zori, femeile care ştiu a face vrăji culeg diferite plante de pe câmp pe care le stropesc cu sânge de cocoş. Puse la păstrare, ele vor fi presărate în apa în care se vor scălda cei care au răni sau suferă de diferite boli.


Papanaşi cu caise
Ingrediente: 400 g brânză de vaci, două ouă, un sfert de linguriţă cu bicarbonat de sodiu, un vârf de linguriţă cu sare, 450 g făină, două pliculeţe zahăr vanilinat, 300 g iaurt, un borcan cu gem de caise,
500 g caise proaspete, 100 g miez de nucă, zahăr vanilinat, ulei de floarea- soarelui.
Preparare: Într-un bol mai mare se pun ouăle, sarea, bicarbonatul de sodiu, miezul de nucă şi 200 g caise tocate mărunt, brânza de vaci şi 50 ml iaurt. Se amestecă bine ca să se încorporeze ingredientele, se presară făina cernută şi se frământă până rezultă un aluat potrivit de tare, nelipicios. Dacă este prea moale sau se lipeşte, se mai adaugă puţină făină. Se formează cerculeţe din trei sferturi de aluat şi din ce rămâne se formează biluţe. Se prăjesc în ulei încins, se scot cu o spumieră şi se aşază pe şerveţele absorbante. Pe un platou se pune
un cerculeţ, se toarnă gem de caise, se presară restul de caise tocate, se aşează bila de aluat şi se presară zahăr pudră. Se servesc ca atare sau cu iaurt amestecat cu zahăr vanilinat.

Reţetă redactată de Alina-Ramona Anghel