Oltenia, în străchini şi bucate.

Se facura vara asta 40 de ani de cand Horezu fu numit 'capitala ceramicii ro­manesti'. Si pe drept cuvant primii (re)numele asta, caci nu-i alt loc in tara unde la toata casa sa-ntalnesti cate un mester olar. Ce facura, ce nu facura oltenii, uite ca se-asezara si-aici in fruntea bucatelor! Ma rog, a strachinilor pe care repejor o sa le umplem cu mancaruri oltenesti, care mai de care mai gustoase. Si ce strachini, si ce oale, si ce blide frumos impodobite mai iesira din mainile lor cele vrednice!

Acu’, eu zic ca-i vremea sa renuntam la perfectul simplu – ca, de, daca nu te-a 'facut muica oltean', geaba incerci sa le imprumuti vorba si portul, ca tot te da cineva de rusine ca nu esti de-al lor – si sa vedem ce s-a intamplat in weekendul ce tocmai trecu (na, ca nu pot sa ma dezbar de perfectul simplu!), la Horezu, in Oltenia-de-sub-munte. Primul sfarsit de saptamana din iunie este al festivalului ceramicii populare. Si tot atunci, dupa traditie, sunt si Mosii de Vara, timp in care se cinsteste memoria celor dusi de pe lume, dandu-se de pomana un blid cu mancare si-o cana cu vin – blid si cana care sunt musai din ceramica traditionala, faurite de mainile ola­rilor. Intalnirea mesterilor olari, care-si vindeau produsele pentru Mosi, a fost si pretextul inaugurarii acestui festival, in 1971.

Fiecare familie de olari are modelele si motivele ei – de la cocos la pupaza, de la spirala la calea ratacita, de la sarpe la po­mul vietii –, culorile si formele care-i sunt predilecte, iar un cu­nos­cator, luand doar in mana un vas de ceramica, privindu-l cu atentie, poate descifra, din simboluri, cine anume l-a creat si in ce epoca. Acesta este, cred, si motivul pentru care festiva­lul creste de la an la an, turistii si curiosii primelor editii fiind colectionarii avizati de azi.

Anul acesta, pe langa cei aproape 15.000 de vizitatori, veniti sa cumpere oalele expuse in satul de vacanta 'Stejari', sa-i asculte si sa-i priveasca pe interpretii de cantec si dans popular, pe langa cei fideli si oaspetii abia cuceriti, am regasit si o serie de invitati de onoare, cum ar fi delegatia de francezi din orasul infratit La Des­tousse, ambasadorii Irlandei si Re­publicii Moldova, precum si delegatia Asociatiei Europene a Centrelor de Ceramica. Cumparara si ei oale, dar mai ales se bucurara toti de savoarea bucatariei oltenesti. La inceput de iunie, Horezu si satul de vacanta 'Stejari' s-au umplut de gurmanzi. Ca nimic nu-i mai grozav pe lumea asta decat sa te afli intre prieteni (cateva mii, daca se poate), cu care sa impartasesti bucate gustoase si-o bardaca de vin. De Dragasani!

Pui umplut
Ingrediente: un pui mare, de curte (cu maruntaie cu tot), un pa­chet de unt, 2-3 felii de franzela (muiate in lapte si bine stoarse), un blid cu ciuperci, o ceasca de supa, putina verdeata (patrunjel, ma­rar), un pahar de vin alb dulce, un blid de smantana, o ceapa, 2 oua, sare, boia, piper, o farfu­rioa­ra cu miez de nuci. Preparare: Pu­iul, odata grijit, se lasa fara ma­run­taie – trebe numa’ o taietura fina, cat sa bagi mana prin tartita. Ciupercile se toaca foarte marunt, nucile se piseaza, ceapa si ver­dea­ta se toaca marunt. Maruntaiele se prajesc separat in unt (pipota se fierbe), se lasa sa se raceasca si se taie maruntel. Se trage ceapa prin unt, apoi se calesc si ciupercile, maruntaiele, se sting cu vin dulce, se amesteca cu miez de pai­ne verdeata, oua, nuci, sare, bo­ia, piper. Se umple puiul prin si pe lan­ga tartita, pe sub piele, si se coa­se dinapoi.

Se unge un vas mare din ceramica sau 'de Jena' cu unt, se asterne o leasa de cren­gu­te pe fund, se potriveste puiul, se stropeste cu smantana si se da la cuptor incins, acoperit. Se mai unge galita din cand in cand cu su­pa fierbinte si smantana, iar la sfarsit, cand s-a patruns, se lasa des­coperita, ca sa se rumeneas­ca. (Reteta din 'Povestile bu­ca­ta­riei romanesti', vol. II, de R.A. Roman)