Ospatarul model

Sarcina lui este sa transforme clientul intr-o bucata de unt pe care trebuie sa o topeasca cu ceea ce ii ofera.

Este recunoscut de absolut toata lumea ca daca bucataria unui restaurant merge foarte bine, daca este exceptionala, dar serviciul lasa de dorit, treburile nu vor merge asa cum trebuie. Daca ospatarul nu are tinuta corespunzatoare, clientul are tot dreptul sa considere ca nimic nu a fost bun. Dupa ce mancarea pleaca din bucatarie, toata puterea sta in mainile ospatarului. La orice intrebare a clientului, acesta trebuie sa aiba un raspuns. Trebuie sa stie cum au fost gatite preparatele, astfel nivelul restaurantului va scadea. In schimb, daca poate da toate detaliile necesare privitoare la ingredientele care intra in compozitia preparatului, clientul simte ca a intrat intr-un restaurant profesionist. Bineinteles, ospatarul nu trebuie sa stie toate notiunile pe care le stie un bucatar profesionist. Insa, jumatate din acestea ii sunt necesare, pentru a fi in top, mai ales ca nu trebuie chemat bucatarul sa ii explice clientului ce contine mancarea si cum a fost preparata.
Mai mult decat atat, ospatarul trebuie sa fie un bun vanzator. Este aceeasi situatie ca atunci cand un barbat sau o femeie se duce la magazin sa cumpere ceva. Vanzatorul trebuie sa il sfatuiasca, sa il indrume catre produsul care i se potriveste cel mai bine. La fel si in restaurant. Cand intra clientul, i se da un meniu. Daca, dupa cateva minute, chelnerul obserba ca acesta este nehotarat, trebuie sa mearga la masa, sa intre cu el in vorba si sa ii recomande ceva. Trebuie sa tina cont de ceea ce i-a spus bucatarul-sef ca este mai bun, deschizandu-i pofta clientului.
Sarcina lui este sa transforme clientul intr-o bucata de unt pe care trebuie sa o topeasca cu ceea ce ii ofera. Si trebuie sa ii ofere siguranta ca 100% din ceea ce este in farfurie este de cea mai buna calitate. Apoi se duce in bucatarie si ii spune sefului bucatar sa faca totul perfect, pentru ca a avut un client nehotarat pe care trebuie sa il transforme intr-un client fidel al localului. Ospatarul in aceste situatii are foarte multa raspundere.

Sunt restaurante in care meniul are vreo 60 de retete, iar clientul nu stie ce sa faca. Ospatarul trebuie sa fie foarte atent, sa il ia cu frumosul. Sunt insa si restaurante unde sunt doar cateva preparate, dar foarte bine puse la punct. In prima categorie de localuri, clientul se plictiseste de atata citit. Mai ales ca sunt foarte multi clienti complicati. Plus ca exista riscul sa uite ce si-a ales la gustare, pana ajunge la paginile cu felul de baza. Eu, personal, ma simt ca la biblioteca in astfel de restaurante.