Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ziua onomastică a naşului poate constitui un prilej de sărbătoare la fel de mare ca o cumetrie in toată regula. Avantajul este că poţi participa la cumetrie in fiecare an. Cu căţel, cu purcel mergi la naşuâ de ziua lui şi-l faci fericit.
Ziua onomastică a naşului poate constitui un prilej de sărbătoare la fel de mare ca o cumetrie in toată regula. Avantajul este că poţi participa la cumetrie in fiecare an. Cu căţel, cu purcel mergi la naşuâ de ziua lui şi-l faci fericit.
Aşa am participat de un Sf. Toma, ziua onomastică a unui bun prieten, intr-o zonă de munte unde anumite obiceiuri sunt incă păstrate, spre bunăstarea şi buna-inţelegere a locuitorilor. Primirea a fost, ca de obicei, cu pupături şi cinstire de ceva, pentru că era groaznic de frig şi trebuia să-i onorăm pe cei ai casei. Treptat, am trecut la discuţii, aducănd limpezime in multe probleme ce rodeau unele zone ale interesului fiecăruia. Cu oasele inţepenite ne-am retras pe la zece seara să facem un somn de control al patului şi mai ales al dunei din puf, ce ne ispitea cu o faţă umflată, somnoroasă. Pălinca, supa cu tăiţei, tocăniţa de berbecuţ cu tarhon şi mămăligă, precum şi haioşele pufoase ne-au pus capac, au scos frigul din noi şi ne-au băgat intr-o moleşeală plăcută. M-am băgat sub dună şi mi-am imaginat că m-am vărăt sub aripa cloştii, venindu-mi in minte şi mirosul ei. Am adormit buştean.
Citește pe Antena3.ro
De Sf. Toma. A doua zi, de Sf. Toma, ziua onomastică a gazdei, toată lumea era in agitaţie mare. Am incurcat locul ici-colo şi am şters-o tiptil la animale, unde am luat contact cu găinile din noua generaţie, am cercetat fănarul, grosimea şi fineţea stratului de făn, starea puricilor din blăniţele pisoilor, stăpăni ai fănarului, sub stricta supraveghere a mamei lor şi alte cotloane unde se aflau raţe, găşte, iepuri măncători de şireturi, curci albe şi curcani vicleni şi ciupicioşi. Acest paradis mi-a adus in suflet relaxarea de care aveam mare nevoie. M-am intors in curte, unde apăruseră deja un mare grătar pentru fript, două mese imense din lemn, patru bănci pe măsură, scaune, două oale mari pline cu ciorbă, cinci mămăligi uriaşe, acoperite cu ştergare, un coş cu tacămuri şi un coş cu păini. Pe verandă se aflau patru turnuri din farfurii, intinse şi adănci, prosoape mici, hărtie igienică, şerveţele de hărtie, solniţe.
Au venit finii! Şi-a făcut intrarea finul Aurică, botezat după naşa a bătrănă, a deschis poarta cea mare, ca să pătrundă in curte căruţa cu doi cai uriaşi. Veselie mare, cănd fina Leana, nevasta lui Aurică, a adus darul pentru naşuâ, un cojoc minunat şi o căciulă, dănd startul la cadouri. Naşuâ năpădit de emoţie şi drag primea fiecare cadou şi-l pupa pe reprezentant. Toţi erau membri ai aceleiaşi familii de ţigani, pe care-i năşise familia lui Toma, care s-au adaptat vieţii moderne, păstrănd tradiţia şi respectul cuvenit naşilor. Pe mese apăruseră farfurii aburinde cu ciorbă de berbecuţ şi paharele cu pălincă. Se aşezară şi se legară discuţii pe teme cunoscute: ce mai e pe la fabrică, despre oi, despre Spania... Se schimbară farfuriile şi un rănd de pălincă. In curtea ca o cetate se imprăştie miros puternic de pastramă de oaie. O planşetă din lemn cu hălci de pastramă işi făcu loc pe masă şi pahare cu must, din cel tăiat, ca să ţină dulcele! Mămăligile dolofane te imbiau cu aţele, ardeii iuţi, tăiau sărătura şi stărneau la must. Cu pastramă şi cu must se porniră intr-o horă pe muzica pusă de naşuâ. Jucau toţi infierbăntaţi. Au ţinut-o aşa pănă pe la zece seara, cănd naşuâ le-a dat marşuâ, adică i-a trimis pe la casele lor, cu: saci cu picioci, ceapă, dovleci, fasole, sfeclă, porumb, grău, uruială şi nişte scănduri noi. Femeile au ajutat la strănsul meselor, şi totul a intrat in normal, ca şi cănd n-ar fi fost. Căruţa incărcată cu darurile naşului a ieşit din curte in marşalier şi a pornit agale, insoţită de finii mulţumiţi. Din urmă, naşuâ Toma strigă la Aurică: "Mă, să vii sămbătă, să facem opleanul ăla, că ţi se strămbă tălpicile la sanie pănă la iarnă! şi să-ţi mai dau nişte lemne!". Liniştea se restabili, şi eu, potopită de sentimente ciudate, mă ascunsei sub aripa dunei cu găndul la cloşcă.
Pastrama de oaie
Ingrediente: 1 kg carne de oaie, 100 gr sare grunjoasă, cimbru, piper, ienibahar, usturoi pisat.
Preparare: se taie carnea bucăţi de 4-5 cm şi se adaugă sarea şi toate condimentele. Se dă la rece 5 zile, intorcănd carnea zilnic. Se scoate din zeama lăsată şi se spală in puţin vin, apoi se ţine presată la rece pănă se pune pe grătar sau se afumă.
