Patinaj-viteza si bucatarie

Mihaela Dascalu: "N-am avut curiozitati; Am respins din start ideea de a gusta ceva mai ciudat"

MIHAELA DASCALU. Esti in fata ei si nu-ti vine sa crezi ca norocul ti-a facut cadou un dialog cu cea mai buna sportiva a Romaniei la patinaj-viteza, din toate timpurile… Subtire si delicata - nici n-ai spune ca practica acest "atletism pe gheata" - , ea e gata sa spuna totul despre sine: "Am avut privilegiul sa particip la patru Jocuri Olimpice si gazdele s-au straduit sa multumeasca delegatiile, din punct de vedere culinar. Exista bucatarii din toate continentele, fiecare cu specificul ei. Cand organismul este obisnuit sa functioneze pe o anumita linie de alimentatie, nu cred ca risca cineva, la o competitie, sa strice aceasta functionalitate. Am vazut loturi care isi aduc propria mancare, cu paine si orez, mai ales japonezii, cu fructele si cu carnea lor. Nu se ating de mancarea de la cantina! Insa gazdele ofera o gama elastica de alimentatie. Sa ne gandim ca in satul olimpic nu sunt numai sportivi. Sunt medici, antrenori care nu au reguli de hrana stricte. Organizatorii trebuie, deci, sa multumeasca pe toata lumea".

ALIMENTATIE PENTRU PERFORMANTA. Olimpicii, in majoritate, merg pe o alimentatie cu adevarat sportiva. Nu fac excese de nici un fel. Ei cauta o alimentatie bogata in vitamine, nutritiva, nu foarte voluminoasa (care sa dea, ulterior, stare de somnolenta, de disconfort). "Eu - adauga Mihaela Dascalu - n-am fost nici vegetariana, nici carnivora prin excelenta. De felul meu, am avut o alimentatie echilibrata. Nu pentru ca mi s-a impus. Niciodata nu mi-au placut mancarurile grase, sosurile si n-a fost nevoie sa mi se faca o educatie cum ca nu e bine sa mananc cutare lucru; pur si simplu, asta a fost optiunea mea: o alimentatie usoara…" Vorbind cu ea, parca toate ecuatiile vietii se simplifica. Te intrebi chiar daca ti-a mai ramas timp sa te dedici patinajului-viteza!? Iesind insa din rigorile sportului, incerc sa o atrag pe Mihaela spre zonele ascunse de papparazi, unde am revelatia sa descopar o fiinta sensibila si inteligenta, gata sa faca praf teoriile mele despre sportivii-forte ale naturii: "Eu am fost mofturoasa in copilarie, spune Mihaela; aveam discutii interminabile cu parintii, care nu ma lasau sa plec de la masa pana cand nu mancam tot. In orice caz, stiu ca, la un moment dat, m-au pedepsit si n-am mai avut voie sa plec de la masa. Drept pentru care am adormit. Asta se intampla pe la 7-8 ani. Imi aduc aminte ca, pe la 4 dimineata, a venit mama si m-a luat la culcare…". Incapatanata chiar si azi, Mihaela Dascalu nu se prea oboseste cu gatitul: "Antrenez si sunt director-adjunct al CS Brasov. Nu ajung sa mananc regulat. Ma multumesc cu un sandvis sau imi comand o pizza… dar nu sunt o mare mancacioasa si nu sufar din asta…".

Exista ceva ce si-a dorit si nu a avut? "Nu, nu… Sunt cateva lucruri care imi plac si nu sunt curioasa sa descopar cine stie ce. Umbland prin toata lumea, pe toate continentele, unde mancarea e mai ciudata, n-am avut curiozitati… Am respins din start ideea de a gusta ceva mai ciudat"… Ce va face cu viata sa, in continuare, Mihaela Dascalu? "In primul rand, as vrea sa ramana ceva in urma. Sa fac ceva pentru acest sport, pe care-l iubesc si care mi-a oferit totul. As vrea sa aduc copiii catre patinaj . Am inceput un proiect in Brasov, prin care vrem sa construim o pista de role, pentru ca este mai usor realizabila si nu necesita costuri de intretinere, cum este una de gheata. Pe viitor, sper din tot sufletul sa pot aduce un investitor care sa construiasca si o pista de patinaj-viteza la Brasov."

"Pentru Jocurile Olimpice, Romania a calificat doi sportivi la patinaj-viteza; e putin, dar, din pacate, normele de calificare sunt din ce in ce mai drastice"

"Ce-l alearga pe patinator? O, cred ca exista un miraj al acestui sport pe gheata! Acel miraj al alunecarii, al inaintarii in viteza, o viteza alta decat cea pe care o ai mergand. L-as compara, oarecum, cu motociclismul. Si acolo e o senzatie deosebita…" - Mihaela Dascalu, patinatoare

PARTICIPARI

Mihaela Dascalu a fost prezenta in lotul Romaniei la Jocurile Olimpice de la Albertville, Franta 1992, Lillehammer, Norvegia 1994, Nagano, Japonia 1998. Cea mai buna performanta a sa: locul 6 la patinaj-viteza 1.000 m, in 1992.

ROMANUL CARE A INVIAT JOCURILE OLIMPICE

Jocurile Olimpice, "inviate" cu bani romanesti! Daca spui Jocuri Olimpice moderne, spui Pierre de Coubertin, francezul care a reusit sa relanseze, cu rasunet, ideea antica a intrecerilor sportive. Aceasta prioritate trebuie strasnic regandita acum, nu pentru ca s-ar fi descoperit vreun document ascuns, ci pentru ca se reamintesc, cu voce tare, niste fapte cunoscute, din partea noastra de Europa. Altfel spus, ideea reinvierii traditiei antice a jocurilor sportive a avut-o, cu mult inaintea francezului, un grec care a trait pe plaiurile romanesti. Evanghelie Zappa (Evangelos Zappas) s-a nascut in 1800, la Lambove, in Epir, si 31 de ani mai tarziu s-a stabilit in Tara Romaneasca, unde se naturalizeaza si face o avere considerabila, fiind unul dintre cei mai bogati oameni din sud-estul Europei. E greu de stabilit cu siguranta carui fapt i se datoreaza venirea sa intre romani si chiar si nationalitatea sa naste dubii: unii considera ca era grec, altii il vad albanez, dar asta ar fi mai mult in favoarea celor convinsi ca Zappa era aroman. In 1856, de la mosia sa din Brosteni (Ialomita), el ii scrie regelui Otto al Greciei pentru a-i propune reluarea Jocurilor Olimpice, pe cheltuiala sa. Dupa ce Zappa baga mana in buzunar, regele Othon da un decret care stabileste, printre altele, chiar frecventa concursului "Olimpia" - o data la patru ani si 1859 ca moment al inceputului. Pierre de Coubertin mai avea patru ani pana sa se nasca! Zappa a asistat la aceasta prima editie, dar, murind in 1865, nu le-a mai prins pe urmatoarele, din 1870, 1875 si 1889. Tot din banii lui si cu gandul la renasterea Jocurilor Olimpice, la Atena a fost construit, dupa planurile danezului Theophilus Hansen, un palat numit chiar Zappeion. Acolo e depus capul lui Zappa, in timp ce trupul i-a ramas, dupa dorinta sa, in Romania. (Marius Tita)