Pauza de cafea

Pentru fiecare dintre noi, pe lângă semnificaţiile religioase, Paştele mai înseamnă şi altceva. Diferit de la om la om, altceva de la an la an. Anul acesta, Sărbătorile Pascale îmi amintesc de copilărie, de bunicii mei pe care tocmai i-am pierdut şi în special de bunica mea, mama Mia cum îi spuneam toţi cei şase nepoţi, care, deşi avea doar patru clase, era fascinantă.
Ne uimea prin cunoştinţele sale, iar prin primii noştri ani de şcoală ne dădea clasă la citit. În Săptămâna Patimilor, mama Mia ne ducea seară de seară la biserică, povestindu-ne pe înţelesul nostru care este semnificaţia deniilor.
Iar în noaptea Învierii eram prezenţi cu coşul plin de ouă şi pască în biserica satului, chiar cu vreo oră înainte de a veni părintele, pentru a prinde loc. Rezistam până dimineaţa, pentru că slujba era ca o poveste la finalul căreia Hristos învia! Aventura continua în curtea bisericii care se umplea de coşuri şi lumânări aprinse, iar după sfinţirea bunătăţilor din coş, mergeam la cimitir, la mormintele rudelor apropiate. Alungam oboseala cu gândul că vom ajunge acasă, vom ciocăni cu toţi verişorii ouăle roşii şI apoi ne vom pune pe mâncat pasca şi cozonacul atât de bune, cum numai în Moldova poţi savura!